miercuri, 9 iunie 2010

Un suflet mare, alături de cei marginalizaţi de societate

Una din principalele caracteristici ale femei este candoare şi bunătatea sufletească. Modul în care un suflet de femeie îşi poate manifesta candoarea şi bunătatea întrece orice limită a imaginaţiei. O astfel de femeie, care îşi dedică cea mai mare parte a timpului întru ajutorarea celor marginalizaţi de societate, este Claudia Păun. Cadru didactic de profesie, Claudia Păun şi-a început cariera în urmă cu 21 de ani. De origine din judeţul Botoşani, Claudia Păun s-a stabilit în judeţul Hunedoara în 1983. A absolvit aici studile, iar în urma repartiţiei ar fi trebuit să muncească la fabrica de vâscoză din Lupeni. Acest lucru l-a refuzat categoric şi a ales să calce pe urmele mamei sale. Astfel, a dorit să profeseze ca şi cadru didactic. Doi ani, a predat limba franceză la o şcoală din Botoşani, după care a făcut tot ce i-a stat în putere să se poată întoarce în judeţul Hunedoara.
„Despărţirile de elevi au fost cu lacrimi!”
Odată reîntoarsă în Hunedoara, Claudia Păun a ales să-şi continue cariera de cadru didactic. „Prima mea specializare a fost cea de învăţător. Am studiat să pot preda limba franceză, care pot spune că e marea mea pasiune. Anii petrecuţi în învăţământ mi-au făcut mare plăcere. Am avut şi clase la care am fost dirigintă, iar de fiecare dată când a trebuit să mă despart de ogeneraţie mi-a fost foarte greu. Despărţirea a fost cu lacrimi. Este o muncă de suflet, iar la ora de dirigenţie ajungi să cunoşti mult mai bine elevii şi automat să te ataşezi de ei”, mărturiseşte Claudia Păun. Până în 2003, Claudia Păun a fost profesoară de limba franceză la Colegiul Economic din Hunedoara. Reducerile de clase şi faptul că în prezent se pune mai mare accent pe studiul limbii engleze, au determinat-o pe Claudia Păun să se orienteze spre o altă profesie.
Meserie practicată din suflet
După ce şi-a încheiat cariera de profesoară de limba franceză, Claudia Păun a decis să rămână tot în domeniul educaţiei, dar şi-a îndreptat atenţia către copiii marginalizaţi de societate. Începând din 2003, până în prezent, Claudia Păun este învăţătoare la Centrul de Pedagogie Curativă din municipiul Hunedoara. Primul contact cu realitatea de dincolo de zidurile centrului a avut un impact major asupra femeii. „Prima dată când am intrat în contact cu copiii de la centru nu mi-a venit să cred, două zile după aceea nu am vorbit cu nimeni. Din acel moment, am spus tuturor celor care se plâng de cât de grea este viaţa, că se vaită degeaba. Am început să le explic că există şi persoane cu probleme mult mai grave, ca de exemplu aceşti copii care suferă de sindromul Down sau sunt autişti”, spune Claudia Păun. Din prima zi în care a mers la Centrul de Pedagogie Curativă, Claudia Păun şi-a dat seama că este ce şi-a dorit întotdeauna să facă. De asemenea, consideră că responsabilitatea sa este mult mai mare decât cea a unui simplu cadru didactic. „Aici nu mergi de la opt la două, predai lecţia timp de 50 de minute apoi iei catalogul sub braţ şi ai terminat. Copiii de la centru nu cer multe lucruri, doar să-i iubeşti. În meseria asta nu te poţi preface, trebuie să simţi şi să te dedici cu tot sufletul, Ori de câte ori sunt supărată sau agitată, copii mă simt şi ştiu că ziua respectivă este compromisă”, adaugă învăţătoarea.
„Tot ce trebuie să faci, este să-i iubeşti!”
Pe tot parcursul anilor, în care a profesat în cadrul Centrului de Pedagogie Curativă, Claudia Păun şi-a canalizat toată energia pentru a aduce un zâmbet pe buzele copiilor şi un gram de speranţă pentru viitor. Bugetul limitat, pe care îl au la dispoziţie, nu a fost o piedică pentru Claudia Păun, ca să poată organiza pentru copiii de la centru spectacole, excursii, tabere şi mici petreceri la aniversările zilelor de naştere. „Aceşti copii au nevoie de o atenţie deosebită. Ei nu sunt egoişti, cu toate că la început, mai ales cei care proveneau din centrul de la Păclişă, aveau un comportament deviant. Se ducea practic o luptă pentru supravieţuire. Acum, am reuşit să îi determinăm să aibă un comportament cât de cât normal. Noi nu avem merite aici şi nici nu facem performanţă. Cele mai mari reuşite ale noastre sunt că putem să le dăm acestor copii posibilitatea de a fi independenţi şi să nu necesite îngrijire permanentă”, spune Claudia Păun. Pentru a putea obţine sponsorizări pentru activităţile de la centru, Claudia Păun nu s-a sfiit să bată din uşă în uşă la diverse firme pentru a obţine sponsorizări, cu toate că de multe ori a fost numită „cerşetoare” şi alungată.
Nu îşi doreşte să revină în sistemul de învăţământ tradiţional
Cu toate că marea parte a timpului şi-o petrece alături de copiii de la centru, familia Claudiei Păun i-a fost mereu alături. Mai mult, fetiţa acesteia îşi petrece timpul liber alături de mama sa, la centru. Despre schimbarea majoră care a avut loc în viaţa Claudiei Păun, aceasta spune că a fost ca o trezire la realitate, iar posibilitatea de a se reîntoarce în sistemul de învăţământ tradiţional nu doreşte să o ia în calcul. „Noi lucrăm în echipă şi nu educăm în mod tradiţional. Pentru învăţământul special există o alternativă, care are la bază sistemul lui Steiner. Noi, practic, îi învăţăm pe copii să gândească liber. Suferinţa acestor copii este cauzată de un blocaj, noi încercăm să vindecăm acest blocaj. Să mă întorc în sistemul de învăţământ tradiţional ar fi o provocare foarte mare pentru mine şi nu aş putea să mă despart de copiii de la centru”, spune Claudia Păun.
 
Irina Năstase

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu