Mircia a vrut să se retragă în munţi dar nu i-a vândut Moloţ teren

După ce a fost debarcat din fruntea organizaţiei PNL Hunedoara, Mircia Muntean şi-a adunat micuţa oaste ce se împrăştiase care-ncotro şi a trecut la o luptă de guerilă. Care este strategia lui „El Comandante de Deva” nu ştie prea multă lume, totuşi încercăm să intuim următoarele mişcări ale rebelului liberal.

Pe o bancă îngustă, tocmai în Cristur,
Cu cosiţa-i blondă atârnând spre… rimă,
Plânge şi suspină doamna primăriţă,
Şi înjură aspru, ca o crâşmăriţă
Căci pe la alegeri soţul ei iubit
A luptat cu Moloţ şi nu l-a răzbit.

Rep.: Cât de mult contează pentru dumneavoastră sprijinul familiei în politică?

M.M. ½: Enorm. Dacă nu era familia eram de mult out din politică. Mau susţinut aşa cum reiese şi din frumoasele versuri scrise de Bolintinianu, cred, e drept nu pentru mine, dar le-am găsit pe net şi cum nu aveau adresant exact m-am gândit să le însuşesc. Cum ziceam, familia a fost permanent lângă mine şi sper că va fi în continuare în lupta mea împotriva impostorilor din PNL.

Un orologiu sună, luna sus se ţine.
Spre banca îngustă oare cine vine?
„Eu sunt, bună maică, fiul tău primar;
Eu, şi la alegeri am pierdut amar.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Am crezut în Oancea ş-a făcut-o lată.
Dar deschideţi poarta... Moloţ
mă-nconjoară...
Şi cu trădătorii... Cred că mă
doboară!“

Rep.: Cum v-aţi obişnuit cu statutul de simplu membru PNL la nivelul judeţului Hunedoara?

M.M. ½: Aşa cum bine a scris şi George Coşbuc, dacă bine ţin minte, în poezia de mai sus, am fost foarte rănit în prima fază. Am vrut chiar să mă retrag în munţi dar nu am mai găsit teren şi, normal!, trădătorul Moloţ nu a vrut să-mi vândă şi mie, acolo, câţiva metri pătaţi să am unde să mă tolănesc şi eu pe o scoarţă să-mi ling rănile. Aşa că am fost nevoit să mă refugiez la Bucureşti sub fustele domnişoarei Crin Antonescu.

Antonescu (tatăl) atunci a grăit
Şi într-o şedinţă astfel i-a vorbit:
„Ce spui, tu, străine? Mircia-i
departe;
Vocea s-a Consiliul astăzi îl împarte.
Eu sunt al său lider; el e omul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mentor eu!
Însă dacă Oancea, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Tocmai el pe tine astăzi te-a săpat;
Dacă tu eşti Mircea cu adevărat,
Apoi tu-n consiliu fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Mergi la Primărie! Dă cu biciu-n boi!
Şi-adună în juru-ţi, consilieri noi!“

Rep.: Cum aţi reuşit să obţineţi în continuare susţinerea conducerii centrale în lupta cu Moloţ?
M.M. ½: Aşa cum scrie şi Octavian Goga în poezia de mai sus, nu numai că am obţinut sprijinul lui CrinAntonescu, ci am fost chiar încurajat să trec la ofensivă împotriva trădătorilor. Nu de alta dar brânza pe care a dus-o Moloţ la ultimul BPN a fost cam prea sărată, să tragă mult la cântar.

Mircia se ‘ntoarce şi-n Consiliu strigă;
Oastea lui gălbuie nu se mai intrigă.
Lupta iar începe... Oancea e zdrobit
Şi Mircia orange… pe loc s-a vopsit.

Rep:  După prima victorie împotriva lui Oancea ce redute veţi lua cu asalt?
M.M. ½: Deocamdată nu am timp de alte redute pentru că mă omoară naveta la Alba Iulia. Noroc că şi Moloţ călătoreşte pe aceleaşi căi, dar pentru alte dosare. Sper să nu mai fie nevoie şi de o luptă cu Moloţ şi să-mi rezolve procurorii şi necazurile mele. La diferenţa de statură dintre noi nu o să am probleme să mă impun în celulă.