Primăvara, anotimpul mult aşteptat după perioada geroasă a iernii poate avea un impact nedorit asupra organismului. Odată cu primele zile mai calde persoanele sensibile resimt tot mai mult efectele toxinelor acumulate în perioada iernii. Tranziţia de la anotimpul rece la vremea mai călduroasă de primăvară duce la apariţia unor boli sezoniere: alergiile de primăvară, meteosensibilitatea, afecţiuni ale pielii, astenia de primăvară care poate ajunge chiar la depresie. Netratate corespunzător bolile sezoniere de primăvară se pot agrava.
Rinita alegică – cea mai frecventă formă de alergie
Rinita alergică sezonieră este o boală inflamatorie a mucoasei nazale ce apara ca urmare a contactului acesteia cu diferiţi alergenici de mediu cum ar fi polenul din atmosferă. Rinita alergică este cunoscută şi sub denumirea populară „febra fânului” şi este de fapt o reacţie exagerată a sistemului imunitar la particulele de polen inspirate din aer. Această alergie este o afecţiune frecvent întâlnită, în jur de 15-20 la sută din populaţie suferă de această afecţiune. Alergiile respiratorii de tipul rinitei pot afecta persoanele de toate vârstele, în deosebi cele care au predispoziţie ereditară, dar cazurile cele mai frecvent întâlnite se numără în rândul adolescenţilor şi a adulţilor tineri. „Febra fânului” se manifestă prin simtome care de cele mai multe ori sunt confundate cu semnele unei simple răceli: strănut în salve, prurit nazal (mâncărimi ale nasului), rinoree apoasă, obstrucţie nazală (nas înfundat). Adesea manifestările rinitei sunt asociate cu simtome oculare: prurit ocular (mâncărimi ale ochiilor), lăcrimări şi ochi încercănaţi. Uneori rinita se manifestă şi prin dificultăţi respiratori, de pildă tuse, greutate în zona pieptului până la senzaţia de sufocare.
Automedicaţia poate duce la agravarea bolii
La persoanele alergice la polen simptomele se repetă anual în perioada de polenizare a diferitelor plante, în special atunci când concentraţia de polen din atmosferă este mai mare, ceea ce se întâmplă în zilele însorite şi călduroase de primăvară când umiditatea aerului este scăzută. De altfel în zilele ploiase şi reci, când umiditatea din aer este crescută simtomele nu sunt atât de accentuate. Persoanele afectate au tendinţa de a considera aceste simptome drept semne ale unei răceli uşoare fără a lua în calcul posibilitatea unei reacţii alergice. De multe ori pacienţii recurg la automedicaţie pentru a combate „răceala”, tratându-se cu antiinflamatorii şi antibiotice. Acest tratament nu are efect în cazul rinitei alergice. „Pacienţii care prezintă astfel de simptome trebuie să consulte în primul rând medicul de familie, iar pentru un diagnostic clar acesta îi va îndruma către un medic specialist. Această boală, deşi este una uşoară, dacă nu este tratată la timp şi cu medicaţia potrivită poate să evolueze până la astm bronşic”, este de părere Alexandrina Ghergan, medic specialist alergologie.
Tratamentul trebuie prescris de medicul specialist
Diagnosticarea corectă a rinitei alergice se face la medicul specialist. Se ia în considerare şi istoricul familial al pacientului, dacă au fost persoane în familie care au prezentat simtome alergice de-a lungul timpului. Diagnosticul se stabileste, in cazul suspiciunii unei boli alergice, prin examenul alergologic specific care constă în testarea cutanată, prin care se confirmă sesibilitatea pacientului la diferite tipuri de polen. Cea mai des întâlnită este sensibilitatea la polenul de pomi, al ierbii şi florilor. De asemenea, se poate testa pacientul şi printr-un examen ORL pentru eliminarea posibilităţii ca pacientul să fie afectat de alte boli cum ar fi: polipi nazali, sinuzită sau deviaţie de sept. Tratamentul care se recomandă în cazul rinitei alergice sezoniere poate fi profilactic (nemedicamentos) sau medicamentos. În cazul pacienţilor care optează pentru un tratament profilactic se recomandă controlul expunerii la polen. Cu toate că evitarea completă a contactului cu polenul nu este posibilă, pacientului i se recomandă ca în perioadele de circulaţie maximă a polenului în atmosferă să evite petrecerea timpului predominant în aer liber. De asemenea persoanelor care prezintă reacţii alergice la polen li se mai recomandă purtarea ochelarilor de soare, spălarea cât mai frecventă a feţei în timpul zilei şi petrecerea a cât mai mult timp posibil în interiorul clădirilor. Tratamentul medicamentos este prescris de medicul specialist şi constă în administrarea de antihistaminice şi tratament local (nazal şi ocular). Imunoterapia specifică cu vaccinuri standardizate se face în funcţie de durata şi intensitatea simptomelor.
Irina Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu