Brâncuşi a lucrat Ansamblul de la Târgu Jiu în Deva

Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu, singura operă a lui Brâncuşi realizată pentru România este rodul muncii pietrarilor şi fierarilor din judeţul Hunedoara. Coloana Infinitului a fost turnată la Petroşani în timp ce elementele din piatră ale ansamblului au fost cioplite la Deva de meşteri din Banpotoc. Sculptorul Vlad Ciobanu, profesor la Academia de Artă din Bucureşti, unul dintre cei care şi-a dedicat o mare parte a vieţii pentru studiul lui Brâncuşi ne-a vorbit despre istoria Ansamblului şi despre semnificaţa sculpturilor amplasate în oraşul de pe Jiu.

Cum s-a născut Ansamblul de la Târgu Jiu? 
Iniţial a fost făcută coloana, care se pare că a purtat un prim titlu de „Coloana Recunoştinţei fără sfârşit”. Monumentul de la Tg. Jiu a fost dorit de Asociaţia Femeilor din România care o avea ca preşedinte pe Aretia Tătărăscu. Ele au decis să-i acorde comanda lui Brâcuşi la sugestia fostei lui eleve, sculptoriţa Miliţa Petraşcu. Cam în aceeaşi perioadă, Brâncuşi a avut şi un proiect pentru India, „Templul mâtuirii sufletului”, de la Indor comandataă de un maharadjah.
Demersurile pentru comanda de la Tg Jiu s-au întins pe o perioadă de doi – trei ani. Între timp proiectul pentru templul din India a eşuat ca urmare a asasinării maharadjahului. Eu cred că atunci a preluat Brâncuşi din formulele compoziţionale pe care le propusese pentru India şi le-a adaptat pentru Tg. Jiu. Ca rezultat a apărut în proiect Masa Tăcerii, Aaleea Scaunelor şi Poarta Sărutului cu băncile laterale. 
Care a fost motivul realizării Ansamblului de la Târgu Jiu? 
Ansamblul este dedicat eroilor bătăliei de pe Jiu. Acolo a luptat prima dată şi Ecaterina Teodoroiu. Interesant este faptul că Ecaterinei Teodoroiu îi făcuse mausoleul sculptoriţa Miliţa Petraşcu, fosta elevă a lui Brâncuşi la Paris. Ca urmare Organizaţia femeilor Române i-a propus să facă şi acest monument dedicat eroilor de pe Jiu. Ea şi-a declinat responsabilitatea şi a convins organizaţia să acorde comanda lui Brâncuşi. Pentru el a fost o mare satisfacţie, deoarece această comandă venea după un şir de eşecuri privind încercările de a face un monument în România. Lui Brâncuşi i-au fost propuse câteva comenzi care ulterior au fost anulate. De asemenea la Hobiţa a vrut să ridice un monument, care, din motive neelucidate, nu a fost materializat. 
I s-au propus lui Brâncuşi şi alte proiecte în România? 
Da. Cel mai cunoscut proiect ratat a fost cel închinat lui Spiru Haret. Plecând de la un obicei al locului, potrivit căruia un om de ispravă era cinstit printr-o fântână, a gândit un obiect – simbol de o factură abstractă, modenă şi utilitară, fântâna reprezentând un spaţiu ritual. Ministrul Mortun aştepta o statuie obişnuită, de tipul celor afşate acum în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Ca urmare a contramandat realizarea proiectului. Plecând de la aceste premise, nu este greu de presupus cât de bucuros a fost Brâncuşi pentru singurul proiect materializat în România, din moment ce a făcut totul la Tg. Jiu fără nici un onorariu. 
Care este semnificația sculpturilor de la Târgu Jiu? 
Există multe interpretări referitoare la semnificaţia sculpturilor care compun ansamblul. Am şi eu o hermeneutică asupra acestui spaţiu creeat de Brâncuşi. În mod ciudat primele întrebări mi s-au născut în timp ce participam la nişte filmări la Sarmisegetusa Regia, unde într-un mod cu totul ciudat, într-un anumit fel gândit, există acelaşi univers de forme, aceeaşi atmosferă şi o încărcătură cosmică similară cu cea formulată de Brâncuşi la Tg. Jiu. Ambele respectă regulile spaţiului sacru, adică raportarea la punctele cardinale, în special pe axa est–vest. De asemenea importanţa în ambele locuri cade asupra spaţiului şi nu a obiectelor. În cazul lui Brâncuşi este respectată şi regula imaginii oferite Ochiului de Sus. Privit de acolo, spaţiul de la Tg. Jiu are de la vest forma unei cruci încoronate (legătura cu trupul lui Isus), iar de la vest către est are imaginea unei săbii drepte. 
A vrut Brâncuși să construiască pe malul Jiului o imensă biserică? 
Sunt respectate toate regulile de alcătuire a unui plan de biserică. Pronaosul este reprezentat de Masa Tăcerii (Cina cea de taină este pictată în pronaos); naosul în care se află stranele, reprezentate de scaunele de pe alee; catapeteasma şi scaumele patriarhal şi voievodal, reprezentate de Poarta Sărutului şi băncile laterale şi în fine altarul reprezentat de Coloana Infinitului. Trebuie remarcat că ultimul element este singura sculptură realizată dintr-un material trecut prin foc, este alămită şi aşezată la răsărit.

Ștefan Ciocan