În această perioadă când toată lumea discută despre criză şi măsurile adoptate pentru combaterea ei,vreau să revin asupra unui aspect moral al existenţei noastre. Trebuie să menţionez două aspecte preliminarii ale discuţiei propuse de mine. Primul se referă la ideea că presa, scrisă, video sau audio nu are, în opinia mea, un rol moralizator asemănător predicilor spuse în biserică. Ea are mai repede un rol de informare care, evident, nu trebuie să distorsioneze realitatea. Reclamele prezentate în presă, la rândul lor, se ştie că au menirea de a atrage potenţialul cumpărător să achiziţioneze mărfuri şi servicii. Nimic din toate acestea nu se circumscriu unei sfere etice în sensul de a prezenta modele cetăţenilor, de a-i educa într-un fel sau altul. Ceea ce nu înseamnă că ele pot depăşi limitele firescului moral, ale normalului etic recunoscut şi acceptat, cel puţin teoretic, de majoritatea membrilor unei societăţi. Fără a fi puritan, de mai mult timp mă intrigă o anumită reclamă. Mărturisesc că, exceptând-o pe cea la care voi face referire mai jos toate celelalte aparţinând acelei firme au fost inspirate, profesionale, cred eu, cu impact la publicul consumator al acelui produs. Cea la care mă refer este nocivă, în opinia mea, din mai multe motive. Un tată, a trei fete, aşa cum reiese din imagini, se îndreaptă dimineaţa spre dormitorul fiicei sale mai mari. Un prim semn de întrebare. Doreşte să pătrundă fără să bată la uşă dar aceasta este încuiată. Pune totul pe seama unei atitudini speciale a fetelor. Rămâne în faţa uşii descumpănit şi primeşte de la soţia sa o ceaşcă plină cu licoarea căreia i se face reclamă. Aroma acesteia este folosită pentru a determina fiica să deschidă uşa dormitorului. Al doilea semn de întrebare. Se şi întâmplă asta dar ceaşca îi este luată din mână, după ce a băut din ea, de un tânăr care îi este necunoscut. Acesta, cu o dezinvoltură care atinge obrăznicia, se prezintă a fi prietenul fiicei sale. Tatăl rămâne efectiv cu gura căscată, la propriu şi la figurat. Desigur pentru un tată este cel mai fericit mod cu putinţă de a face cunoştinţă cu prietenul fiicei sale. Aceasta apare din spatele tânărului salutându-şi tatăl de parcă face parte din armata salvării şi este o eroină. Normal, ce îşi poate dori mai mult şi mai mult un tată decât să găsească în dormitorul fiicei sale un tânăr necunoscut? Dar vine mama cu o dezinvoltură suprapusă ridicolului. Este cea care salvează totul, şi îl întreabă, cu maximă candoare, de ce este surprins pentru că întotdeauna şi-a dorit un fiu. Evident, este cel mai bun mod de a-l dobândi. Vă rog să puneţi ghilimelele de rigoare şi semnul exclamării necesar pentru acest caz. Finalul reclamei se întoarce la normal şi toată lumea consumă licoarea cu pricina savurând-o. De fapt acesta este scopul clipului publicitar. Să ne determine pe cât mai mulţi să savurăm băutura respectivă. Deci nu trebuie să ne facem probleme. Cineva ar putea spune că toate acele aspecte menţionate mai sus sunt amănunte nesemnificative. Eu sunt de acord că în viaţa cotidiană uneori se face rabat de la ceea ce reprezintă moralul absolut, de la codul etic acceptat teoretic de societate. Ceea ce vreau eu să întreb public este dacă trebuie să ţinem cont de anumite norme morale în viaţa socială şi familială? Întrebarea are o conotaţie semiretorică. Ceea ce vreau să spun este că, din păcate, în ultimele două decenii unele valori, fie în plan teoretic, fie în planul raporturilor umane, sunt răsturnate. Sigur, nici înainte de anul 1989 setul de valori nu era decât unul formal în foarte multe situaţii. Presa, privită în general, reclamele prin particularitatea lor nu au rolul de a transmite coduri etice. Ele informează cetăţenii la modul divers. Dar această informare nu trebuie, în opinia mea, să facă abstracţie de normele morale. Idealurile Revoluţiei din Decembrie 1989 nu au prevăzut în nici un caz un astfel de drum pentru societatea românească. În mai multe planuri se perpetuează sistemul ceauşist de valori răsturnate.
Dr. Gheorghe Firczak
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu