Nelu Ban Fântână „Noi avem cel mai frumos folclor din lume. Asta-i sigur!”

În zilele noastre, frumuseţile satului românesc sunt o realitate care mai poate fi văzută doar cu ochii minţii, citind o carte sau ascultând poveştile celor care au trăit măcar o parte a vieţii lor acolo, în centrul mereu viu al vieţii adevărate - satul. Nelu Ban Fântână este un artist al folclorului românesc complet. A trăit în satul de odinioara, a învăţat să preţuiască tradiţia şi obiceiurile din Mărginimea Sibiului şi le păstrează aşa cum le-a văzut când era copil. Este născut în comuna Poiana Sibiului la data de 04 iunie 1964, într-o familie simplă, care iubea folclorul. Bunica lui era croitoreasă şi făcea cioareci (pantaloni ţărănești strânși pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiți cu găitane) „ca nimeni alta”. A venit în judeţul Hunedoara în 1989, deoarece s-a căsătorit la Simeria. A colaborat pentru o perioadă cu Ansamblul „Getuza”, a absolvit Facultatea de Muzică la Universitatea Spiru Haret în 2005 şi totodată se ocupă de viaţa cultural–artistică din Simeria, fiind directorul Casei de Cultură. A adus din Poiană toată tradiţia, cântecul şi jocul şi le păstrează aşa cum erau odată, fără a avea de suferit din pricina strămutării din locurile natale. „Este greu! Momentan ne desfăşuram activitatea doar într-o sală mică, deoarece clădirea Casei de Cultură este încă în construcţie. Spectacolele le organizăm în aer liber, iar serile de romanţe a căror tradiţie se păstrează neîntrerupt de 35 de ani, suntem nevoiţi să le organizăm în restaurantele din oraş. Evenimentul este unic în ţară şi se face în ultima vineri a fiecărei luni, cu excepţia sărbătorilor şi sezonului de vară.”, a spus artistul.
„Şi dacă aş putea să fac altceva, fără muzică nu aş mai fi eu” 
Ca orice tânăr, Nelucu Trandahirei, era atras de tot ce era la modă, dar nu se simţea în largul lui când mergea la petreceri sau discotecă cu prietenii. Ceva lipsea, dar odată cu începerea studiilor la Şcoala Populară de Arte la Sibiu în 1982, Nelu a descoperit că muzica şi dansul popular sunt exact ceea ce şi-a dorit mereu să facă, chiar dacă avea impresia că nu ştie nimic despre arta tradiţională. Copilăria petrectă în Poiana Sibiului, alături de familie şi trăind obiceiurile satului, acum, ajuns la şcolile domneşti din oraş, experienţa lui de viaţă a fost ca o nestemată pentru cariera ce avea să o urmeze. Încet, dar cu mare dragoste pentru ceea ce se întâmpla în clasa de canto a profesoarei Silvia Berzovan şi la cursurile de dans popular, Nelu a început să fie tot mai apreciat printre artişti şi dansatorii de la Ansamblul Şcolii Populare de Arte. Astfel, după absolvirea cursurilor de canto, a început să cutreiere ţara şi lumea, alături de Ansamblul „Doina Transilvaniei”, iar mai apoi împreună cu „Junii Sibiului”. „Am văzut „Junii Sibiului” la un spectacol şi mi-am zis : Eu asta vreau să fac! Şi nu m-am lăsat până nu am ajuns acolo – alături de Juni”, a afirmat Nelu, mândru de reuşita sa.
Descrierea costumului
Prin părţile Sibiului, costumele sunt personalizate. Cele bărbăteşti sunt identice dar fiecare se diferenţiază datorită iniţialelor de la numele purtătorului, care sunt atent cusute ca să fie la vedere. „Este un obicei împământenit”, ne spune Nelu. Costumul este alb-negru şi sunt cunoscut sub denumirea de „costum de Sălişte” sau „costum din Mărginimea Sibiului”. Hainele nu se împrumută, iar bătrânii, odinioară se îngropau în staiele populare. „De când mă ştiu, costumele se personalizau şi nu se pot împrumuta. Era mai mare ruşinea să fi îmbrăcat cu staie de împrumut. Pălăria care se poartă în zona Sibiului, de-a lungul timpului a suferit modificări. Nu ştiu cauza, dar de-a lungul anilor acest accesoriu bărbătesc s-a tot micşorat. Odinioară cu boruri mari, în timp s-a ajuns la ceea ce este astăzi. Un clop mic, cu boruri mici sau deloc şi care abea mai stau pe cap – ca un cuib de cioară”, a rostit interpretul, amuzându-se de transformările suferite în timp de pălăriile ciobanilor sibieni.
Poiana Sibiului – peisaj de poveste
Cea mai aglomerată perioadă din an, este iarna, când ciobanii coboară cu oile în sat. Atunci, toţi sătenii vin acasă de pe unde au fost la muncă, să îşi vadă familiile şi prietenii. După o primăvară şi vară lungă, când puteai zării din când în când, pe uliţă câte o babă, dintr-o dată satul se umple de viaţă. Tinerii şi cei de vârstă mijlocie, readuc zâmbetul pe feţele brăzdate de trecera timpului, a bătrânilor rămaşi să „grijască” de gospodării. „Majoritatea oamenilor erau ciobani în Poiana Sibiului. Pe vremuri erau consideraţi cei mai bogaţi oameni care locuiau într-o comună din România. Chiar şi verişorii mei sunt toţi ciobani.”, a mărturisit Nelu. De sărbători sau sâmbătă şi duminica, oamenii se adunau la joc. De asemenea, nunţile tot iarna se făceau, deoarece era singura perioadă din an când satul îşi avea fii acasă. Fetele şi feciorii erau împărţiţi în două cete, niciodată nu şedeau la masă sau la un loc.Tinerii bărbaţi aveau un stil aparte de a invita fetele la joc. Le făceau cu ochiul. Când copilele observau semnul feciorilor, ele trebuiau să meargă la ei, pe când părinţii şi bătrânii satului, supravegheau de pe pridvorul casei atmosfera şi voroveau despre tinerii care se îndemnau reciproc la dans. Era modul lor de a se asigura că domniţele nu sunt strânse în braţe prea cu foc de juni.
„Doina, dorul... astea nu-s poveşti, chiar e adevărat!”
Zicerile care l-au făcut celebru pe Nelu Ban Fântână, au fost cele ale melodiei „Munţilor vă părăsesc”, inspirată din amintirile pe care le are din Poiana Sibiului şi cu gândul la modelele sale artistice, Lucreţia Ciobanu – „Doamna Munţilor”, Dumitru Giurca cel care a reînfinţat Ansamblul „Cindrelul”, Iosif Cioclodea sau Achim Nica. Chiar dacă melodiile artiştilor pe care îi iubeşte le poartă în suflet mereu şi le-a preluat în bogatul să repertoriu, mai are un secret pe care a hotărât să-l destăinuie: „Mor după Grigore Leşe! Este un artist care te face să visezi cu ochii deschişi când îl auzi horind!”, a mărturisit artistul.
Apreciat mult de Drăgan Muntean
Nelu nu a participat la multe festivaluri–concurs, dar pe unde a fost, atitudinea sa a fost apreciată de marii critici ai artei populare. A concurat cu interpreţi, care asemeni lui, fac cinste folclorului românesc. Lenuţa Evsei, Valentin Crainic, Ovidiu Olari, Cristian Fodor, Robert Târnăveanu, Marcel Părău sau Alina Bâcă, sunt doar câţiva dintre artiştii contemporani cu care colaborează şi în prezent. Participarea la festivaluri de folclor precum „Felician Fărcaşu” de la Brad sau „Strugurele de Aur” de la Jidvei, nu i-au provocat emoţii lui Nelu. „Nu eram stresat de atmosfera festivalurilor. Mereu m-am simţit în largul meu pe scenă. Singurul meu interes, era să fiu apreciat de public şi de oameni de specialitate precum Mărioara Murărescu...”. De asemenea a colaborat multă vreme cu regretatul Drăgan Muntean, care îl aprecia foarte mult pe Nelu pentru calităţile sale artistice şi mereu îl invita să participe la evenimente. Era nelipsit de la petrecerea pădurenească de la Poieniţa Voinii. „Nu am ştiut că Drăgan îndrăgea aşa mult cântecele mele, dar am aflat când unul din nepoţii lui a venit să-mi ceară o adoua casetă, deoarece prima care i-o dădusem, a împrumutat-o unciului şi acesta a refuzat să i-o înapoieze.”, a rostit amuzat de situaţe Nelucu lu’ Trandahira.
Căntece valoroase, regrete şi proiecte de viitor
Nelu crede cu tărie că artiştii sunt uniţi sufleteşte, chiar dacă până la un moment dat se cunosc numai de pe micile ecrane. „Oriunde ne întâlnim în ţară, noi, artiştii ne cunoaştem gândurile datorită cântecului... Este păcat că folclorul este tot mai puţin apreciat de tinerii din zilele noastre şi nu ştiu câţi dintre ei vor reuşi să înţeleagă tradiţiile şi obiceiurile,deoarece sunt anumite lucruri care nu pot fi transmise dacă nu le trăieşti.”, a spus cântăreţul. Deoarece şi-a propus să arate neştiutorilor tot ce e mai bun din tradiţiile, cântecele şi obiceiurile din Poiană, artistul până acum a dăruit publicului un singur album. Mai exact o casetă - denumită „Colindat-am lumea” - căci aşa era moda acum vreo 10 ani. Aceleaşi melodiile sunt pregătite şi pe un CD, care încă nu a fost lansat. Noi învârtite, jiene, haţegane, cântece de uliţă sau de ascultare vor face parte din colecţia iubitorilor de folclor, deoarece interpretul pregăteşte un nou album. „Vor fi doar melodii autentice, aşa cum sunt şi cele de pe casetă. Eu vreau ca tot ceea ce fac legat de folclor, să fie calitate. Este prematur să îi dau un nume albumului dar cu siguranţă denumirea va fi inimă şi va transmite tot respectul meu pentru autentic.”, a mărturisit Nelu Ban Fântână.
 

Georgiana Giurgiu