Carol al II-lea, regele „Playboy”

Regele Carol al II – lea a rămas în memoria contemporanilor şi în istoria românilor mai cunoscut prin viaţa sa boemă şi aventurile romantice decât prin realizările de conducător al statului. Deşi a fost acuzat de imoralitate, avariţie, neglijarea intereselor României, crimă, instincte dictatoriale, în realitate avea toate calităţile necesare unui lider de succes: charismă, inteligenţă, prestanţă fizică, ambiţie şi energie. Contextul internaţional nefavorabil şi greşelile personale l-au împiedicat să fie conducătorul de care avea nevoie România în acele vremuri. Carol a fost cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, folosit după ce a fost dezmoştenit de părinţii săi în urma renunţărilor repetate la tronul României. Prima aventură scandaloasă s-a finalizat cu o căsătorie „pe ascuns” cu Ioana (Zizi) Lambrino, fiica unui general român. Din relaţia lor a rezultat un fiu considerat ilegitim, Mircea Gregor Carol Lambrino.
În urma mariajului cu Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei, s-a născut prinţul Mihai, viitorul rege al României. Viaţa conjugală s-a deteriorat însă rapid datorită aventurii lui Carol cu Elena Lupescu (cunoscută ca „Magda Lupescu”), fiica unui farmacist evreu. În urma scandalului iscat, Carol a renunţat la tron în favoarea fiului său minor Mihai, care a devenit rege în iulie 1927. Carol a revenit în România pe 6 iunie 1930, în urma negocierilor cu Iuliu Maniu, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. Înconjurat de Camarilă şi implicat în acte de corupţie, Carol a încercat să şi guverneze, nu doar să domnească. În perioada 1938-1940 a înlocuit Constituţia cu una proprie şi a desfiinţat partidele politice, înlocuindu-le cu propriul partid Frontul Renaşterii Naţionale, introducând practici militare şi administrative de tip fascist. Dezmembrarea ţării în vara anului 1940, prin cedarea Basarabiei, Bucovinei şi ţinutului Herţa în favoarea Rusiei sovietice şi a nordului Transilvaniei în favoarea Ungariei a însemnat sfârşitul domniei. Ca urmare, la 6 septembrie 1940 a fost nevoit să abdice, părăsind România împreună cu Elena Lupescu şi câţiva vechi colaboratori. S-a stabilit în staţiunea portugheză Estoril, unde s-a şi stins din viaţă la 3 aprilie 1953, în vârstă de 60 de ani. Elena Lupescu i-a supravieţuit până în anul 1977. Astăzi osemintele lor se află la Mănăstirea de la Curtea de Argeş, însă în afara bisericii în care se odihnesc regii României.

Elena, regina-mamă

Căsătoriţi în 1921, mariajul Reginei Elena cu Carol al II - lea n-a durat decât până în 1928. Când Carol a renunţat pentru prima dată la tron, părăsind România, regina Elena a rămas în ţară împreună cu fiul ei, fără a deţine însă nici o poziţie oficială. Parlamentul României a ratificat în 1926 abdicarea lui Carol şi a acordat Elenei titlul de Prinţesă a României. După întoarcerea lui Carol în ţară şi proclamarea sa ca rege, în 1930, în urma presiunilor, Elena a hotărât să plece din ţară, stabilindu-se în Italia. A revenit în România în septembrie 1940, fiind alături de fiul său Mihai. În toţi aceşti ani Elena a fost mentorul regelui, având o mare influenţă asupra deciziilor regale. După abdicarea lui Mihai, în 1947, s-a stabilit în Elveţia, la Lausanne, unde a încetat din viaţă la 28 noiembrie 1982.

Mihai, ultimul rege

După renunţarea la tron a tatălui său în 1925 şi moartea bunicului, regele Ferdinand în 1927, Mihai i-a succedat la tron acestuia. După numai trei ani de domnie sub regenţă a fost detronat de tatăl său. A reprimit coroana un deceniu mai târziu, în 1940, după abdicarea forţată a lui Carol al II-lea, domnind peste regimul mareşalului Ion Antonescu. La 10 mai 1941, de ziua naţională a României, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost înălţat la gradul de mareşal, bastonul fiindu-i înmânat de conducătorul statului. În timpul războiului România a fost aliata Germaniei naziste, dar imediat după ce forţele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a organizat, la 23 august 1944, arestarea lui Antonescu. La sfârşitul războiului, regele Mihai a fost decorat atât de preşedintele S.U.A Harry Truman cu „Legiunea de Merit” în cel mai înalt grad, cât şi de Stalin cu ordinul sovietic „Victoria cu diamante”. Liderul comunist albanez Enver Hodja considera că Mihai ar fi fost decorat de către sovietici datorită capitulării sale într-o situaţie în care nu putea face altceva. Noul guvern comunist instaurat la Bucureşti l-a constrâns să abdice la 30 decembrie 1947. A trăit în exil în Elveţia până în 1997 când i s-a permis revenirea în ţară.

Ana, prinţesa de Bourbon Parma

Regele Mihai s-a căsătorit în iunie 1948 cu prinţesa Ana de Bourbon Parma, cunoscută şi sub numele de regina Ana a României, cu care are cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia, Maria. Pentru a-şi putea întreţine numeroasa familie Mihai a devenit pilot comercial pentru o companie de echipament aerian. Astăzi, cuplul regal locuieşte în Elveţia la Aubonne, precum şi în România, fie la castelul de la Săvârşin, fie în Bucureşti la Palatul Elisabeta. 

Margareta, prinţesa moştenitoare

Principesa Margareta este prima dintre fiicele regelui Mihai I şi a 82-a pe linia succesorală a tronului britanic. În acelaşi timp este şi succesoarea numită de tatăl său la şefia Casei Regale de Hohenzollern–Sigmaringen, în 1997. Conform Constituţiei din 1923, care stabilea succesiunea după legea salică, adică pe linie masculină, Principesa Margareta şi surorile sale nu pot urca pe tronul României. La 30 decembrie 2007 Regele Mihai a desemnat-o însă pe Principesa Margareta drept moştenitoare a tronului. Margareta s-a căsătorit pe 21 septembrie 1996 la Lausanne cu Radu Duda. Cuplul princiar nu are copii. 

Cătălin Rişcuţa