Maria Tudor

Maria Tudor este artista noastră, a hunedorenilor. A fost şi este iubită de public pentru sinceritatea ei şi pentru pofta de viaţă. Fără cântec nu ar mai fi ea. Maria Tudor, diadema cântecului moţesc, este o luptătoare pentru păstrarea tradiţiei şi cântului autentic. Nu se lasă dărâmată de probleme cotidiene şi îşi doreşte ca tot ceea ce a realizat ca artist să nu fie dat uitării de noile generaţii. Provine dintr-o familie modestă care locuia într-un cătun numit Săveşti, undeva în apropiere de Brad. S-a născut în data de 23 februarie 1947 şi este singura fiică a familiei Tudor. A crescut-o bunica ei, care de altfel i-a insuflat dragostea pentru tradiţia şi cântecul popular românesc.
Când era copil, Maria Tudor mergea adesea la mănăstirea de la Crişan, unde se ruga şi cânta în biserică alături de săteni şi de preot. „Bunica Ana avea grijă de mine. Mama era surdă iar tata, trecut prin ororilerăzboiului, era invalid. Nu aveau cum să se grijească de mine.”, a mărturisit Maria cu lacrimi în ochi.

„Muzica este un dar divin” 
La vârsta de 11 ani, Maria a cântat pentru prima dată cu „Taraful de la Vaţa”. A avut emoţii, dar i-a plăcut şi a continuat să cânte alături de ei multă vreme la diverse evenimente artistice. „Pe vremea mea nu erau festivaluri şi concursuri cum sunt astăzi. Competiţiile între artişti erau numite „schimburi culturale” iar iubitorii de folclor erau mult mai mulţi decât în zilele noastre. Interpreţii cântau cu drag şi trăiau versurile pe care le ziceau.”, a spus interpreta. Odată cu vârsta majoratului, Maria Tudor a fost invitată de Televiziunea Română să participe la singurul concurs folcloric al vremii, numit “Dialog la distanţă”. (Competiţia avea să descopere cele mai bune talente muzicale ale momentului.) Astfel „nestemata” din Ţara Moţilor a concurat în prima ediţie a „Dialogului” (1965) cu interpreţi din zona Bacăului, iar doi ani mai târziu (1967) cu artişti din Cluj. De fiecare dată a ieşit câştigătoare şi este mândră de asta. „Era ceva deosebit să fi invitat de Televiziunea Română... Aşa am putut să cânt melodiile moţilor pentru toată lumea!”, povesteşte Maria Tudor.

„Eu sunt fată de la moţi” 
Maria a plecat în Banat să ducă tradiţia meleagurilor şi obiceiurile moţilor, care nu au fost evidenţiate până atunci. Să vorbească despre moţi cum nu a făcut-o nimeni - prin cântec – despre minunăţiile Ţebei, Văii Arieşului, Crişcior sau Gura Barza. „Academia de folclor“ din Caransebeş a fost locul unde a putut să facă toate acestea şi tot aici şi-a găsit marea dragoste – pe rapsodul Luca Novac. „La Caransebeş l-am cunoscut pe Luca, ne-am îndrăgostit unul de altul plimbându-ne cu barca pe lacul Ohrid din Macedonia şi ne-am căsătorit când am împlinit 24 de ani, mai exact… în 1971.”, a afirmat cântăreaţa. Tot în acea perioadă, Maria înregistrează şi melodia „Eu sunt fată de la moţi”, melodie pe care a compus-o împreună cu bunica Ana. Este cântecul pe care tinerii artişti ai momentului îl cântă cu plăcere şi astfel mulţumesc Mariei pentru tot ceea ce face pentru folclorul moţesc. În turneele naţionale şi internaţionale a fost mereu apreciată pentru cântecele sale, fiind considerată imaginea Ţării Moţilor. La Ohrid, în Macedonia, în cadrul Festivalului Ţărilor Baltice, Maria Tudor, alături de Luca Novac, a cucerit inimile spectatorilor. De succesul avut acolo au aflat şi cei de la Radio România şi redactori de la TVR care au difuzat spectacolul din ţara vecină.

Modelul de artist al Mariei Tudor 
Maria a avut posibilitatea să înregistreze la Electrecord patru discuri. Emilia Comişel, Tiberiu Ceia, Tiţa Ştefan, Laura Lavric, Drăgan Muntean sau Angelica Stoican sunt câţiva dintre colegii de scenă cu care artista se mândreşte şi are amintiri de prin spectacole. „Toţi avem un îndrumător în cariera care ne-o alegem. Eu am fost norocoasă să o am pe Lucreţia Ciobanu alături. Mă iubeşte din tot sufletul. Mereu i-am urmat sfatul şi cântăm împreună ori de câte ori avem ocazia.” a afirmat Maria.

„Arta tradiţională suferă modificări” 
Maria Tudor iubeşte folclorul şi nu ezită nici un moment să îşi spună „oful” despre ceea ce a fost arta tradiţională românească şi cum o vede ea astăzi. Îi apreciază pe cei care îşi dau silinţa şi fac tot ce le stă în putinţă pentru a păstra cântecul şi obiceiurile aşa cum erau odată în stilul de viaţă al ţăranului român. Speră ca tinerele talente ale artei populare, care s-au născut în era tehnologiei, să înţeleagă ce înseamnă folclorul românesc şi, chiar dacă ceea ce a fost nu mai poate fi, să păstreze vie măcar amintirea obiceiurilor, iar cântecul moţesc să nu lipsească din cunoştinţele lor. „Sunt multe de spus despre folclor… Cântecul e de la Dumnezeu… Pe zi ce trece fărâma de autentic a tot ceea ce înseamnă muzică şi artă tradiţională suferă modificări. Puţini sunt cei care reuşesc să evidenţieze ceea ce îi face pe români să fie români. Să iubească în adevăratul sens al cuvântului muzica din popor şi tradiţiile din România pitorească”, spune Maria Tudor. Obiceiurile moţeşti din şezători şi de la Crăciun sunt mai prezente ca oricând în vorbele Marie Tudor şi, deşi nu se întâmplă prea des să aducă în atenţia marelui public, artista plănuieşte să filmeze un documentar cu datinile aşa cum le ştie ea din vremea copilărie. Pentru acest proiect artista vrea să revină acasă, la Brad, şi să reamintească hunedorenilor că locuiesc în cea mai frumoasă şi mai bogat zonă etnografică.

Georgiana Giurgiu