La biserică prin delegaţi

În satul hunedorean Cioclovina, renumit printr-un spectaculos complex de peşteri, se păstrează de sute de ani un obicei pe care etnografii îl descriu ca fiind unic în România. În duminica Paştilor, locuitorii din cătunele ce formează localitatea, şi care nu au biserică, se adună pe vârful unui deal să ia paşti şi să-şi aprindă candelele de la lumina sfântă. Pentru ca Cioclovina este un sat împrăştiat, iar cea mai apropiată biserică este situată la mare distanţă în satul Târsa, obiceiul din bătrâni este ca localnicii să ia paşti pe culmea unui deal denumit „Dealul Crucii”.

Aducătorii de lumină și paști 
Cioclovinenii trimit o delegaţie de trei bărbaţi, numiţi „paşteri” care participă la slujba de Înviere în cea mai apropiată biserică, la Târsa. De aici „paşterii” vor aduce prescura înmuiată în vinul sfinţit şi o candelă aprinsă de la lumânarea preotului.

În duminica Paştilor toţi credincioşii se adună pe Dealul Crucii lângă o troiţă şi aşteaptă cu smerenie ca „paşterii” să le împartă lumina, trupul şi sângele mântuitorului. Tradiţia dăinuie pe aceste meleaguri de mai bine de 200 de ani. Mărturie stă o veche cruce din lemn, putrezită de vreme lângă care de câţiva ani a fost ridicată o nouă troiţă. Locuitorii din Ciclovina spun ca ritualul denumit „Crucea” le-a fost transmis din timpuri străvechi. Nimeni nu ştie cu exactitate cine a născocit acest mod original de a sărbători Paştele. Obiceiul este păstrat cu sfinţenie şi acum de cele câteva zeci de familii care mai locuiesc prin casele risipite pe culmile munţilor Şureanu.

Credincioși dar fără biserică 

„Acest ritual s-a născut din nevoia localnicilor de a se apropia de Dumnezeu în lipsa unei biserici în sat, iar bătrânii si copiii nu pot să străbată kilometrii care îi despart de cea mai apropiata biserica” este de părere Ioan Onu, unul dintre „paşteri”. Tot el povesteşte că cei trei „pasteri", care urmează să împartă paştile în acel an trebuie să nu aibă nici o pată morala, să fie căsătoriţi legitim, să nu poarte duşmănie nimănui, sa se spovedească şi să fie cuminecaţi în Săptămâna Mare. Ritualul începe încă din Joia Mare, când localnicii din Cioclovina dau paosul (un litru de vin şi o pâine) celor trei paşteri, care îl duc la biserica din Târsa. Aici se prepară paștile, după care ele sunt sfinţite de preot. În Vinerea Mare fetele și flăcăii din sat, atâţia cât mai sunt acum în Cioclovina, se duc la Ponorici pentru a aduna florile care vor împodobi Crucea pentru ziua de Paşte. Ponoriciul este o poiană în care nimeni nu-şi duce vitele la păscut. Poiana este păstrată „curată” de localnici, doar pentru florile care sunt culese de Paşti şi cu care este împodobită Crucea din deal. Troiţa cea nouă este situata pe una din culmile dealurilor care înconjoară satul Cioclovina, şi este adăpostită de o încăpere din lemn care are doua intrări orientate una spre răsărit, iar cealaltă spre apus. Pe uşa dinspre apus intră credincioşii care iau paşti şi îşi aprind candela, apoi ies spre răsărit.

Alexandru Avram