Am urmărit cu atenţie cazul Cătălin Voicu, încă de acum aproape un an când au apărut primele semen că senatorul PSD ar avea probleme cu justiţia. Până la urmă ceea ce a ieşit la iveală din miile de pagini ale dosarului instrumentat la DNA nu m-a mirat. Să nu creadă cineva că modul de operare al senatorului Cătălin Voicu este singular. El a lucrat la nivelul pe care i la permis poziţia politică înaltă. Dar mici Cătălin Voicu zburdă printre noi îmbrăcaţi în costume Armani sau şi mai grav, în uniforme ale statului roman. Recent am început o investigaţie despre anumite clanuri interlope, care după părerea mea săvârşeau fărădelegi sub ochii autorităţilor, fără ca cei puşi să ne păzească să facă ceva împotriva lor. Întrebând discret în „stânga şi dreapta” despre cum e cu putinţă ca un şmecher care agresează o femeie să se transforme el în victimă am aflat lucruri pe care credeam că doar în filmele americane, care descriu activitatea mafiei, puteam să le găsesc. Povestea este lungă, picantă şi greţoasă pe alocuri şi merită tratată ca un subiect de anchetă. Are în rolurile principale poliţişti, politicieni şi infractori în egală măsură, înlănţuiţi într-o horă învârtită de ritmul zornăitului de bani. Am aflat cum oamenii cinstiţi nu mai pot să trăiască de frica găştilor de ţigani, protejaţi de poliţie. Şi cum persoane agresate de rromi sunt sfătuite de poliţişti cu rang înalt să nu depună plângeri îmotriva agresorilor ci mai bine să rezolve problemele pe care le au pe cale amiabilă. Am aflat despre aşa zise împrumuturi luate de ofiţeri ai poliţiei române şi de politicieni de la capii lumii interlope. Împrumuturi care nu vor mai fi restituite niciodată, ele fiind de fapt plata serviciului de protecţie împotriva legii. Am aflat despre fete tinere traficate în străinătate sub nasul poliţiştilor şi traficanţi care dorm liniştiţi pentru simplul motiv că împrumută din când în când câte un personaj în uniformă cu sume de bani. Tot aşa cum am aflat despre ofiţeri corupţi ţinuţi în braţe de serviciile informative pentru că din când în când “ciripesc” unde trebuie. Să nu mai spun despre acei oameni în uniformă, împătimiţi de jocuri de noroc care şi-ar vinde sufletul, cu atât mai mult onoarea, pentru încă o tură la ruletă.
Şi uite că luat de valul poveştii nu am observat că se apropie ziua poliţiei. Vor fi iarăşi cuvântări solemne, uniforme de gală şi rapoarte cu “neasemuite realizări”. În spatele festivismului însă rămâne gunoiul care se vede tot mai tare de sub preş. La mulţi ani Poliţiei Române! Şi cât mai grabnică curăţenie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu