A mai apărut un traseu turistic (Potecă?) pe harta banului public

          Multă vreme, colegii mei de pe investigaţii şi-au sfărmat mintiuca să afle motivele pentru care şi-a tras Consiliul Judeţean o companie de turism şi pricina pentru care nu au binevoit grofii judeţului să promoveze minunile judeţului printr-un serviciu specializat subordonat aleşilor judeţeni. Fiindcă nu au vrut să dea ei berea ca să le vând pontul, vă spun astăzi dumneavoastră ca să îi fac pe dragii mei colegi de mândră minune. Adevărul e că dacă nu ar fi înfiinţat o societate pe acţiuni, grofilor le era mult mai greu să risipească bani pe poteca (deci Potecă?) privată de la Brad.

          Surse bătătorite cu epoleţi spun că firma de voiajori a bugetarilor ar fi interesată de a cumpăra tehnică tipografică digitală pentru a produce printuri (adică tipărituri – pentru cei care nu stăpânesc limba română şi se fudulesc cu vorbe de împrumut) cu frumuseţile judeţului din Ponor. Aşadar, băieţii deştepţi din turism pregătesc o cale (iar Potecă?) pentru cumpărarea unei tiparniţe. În varianta micului şmen nu există locuri comune cu zicala: „Nu e prost cel ce cere, ci acela care dă!”. În cazul nostru firma de stat e doar o curea de transmisie (tot Potecă?) între buzunarul cu piştari publici spre geamantanul de lovele galben-privat.

          Compania de Turism a Consiliului Judeţean poate ghida paralele pe un traseu (iar Potecă?) pe care nu-l pot străbate firmele care se bazează pe „principii economice” şi nici serviciile bugetare. O firmă cu principii libertine poate cumpăra de la un prieten o sculă de 20.000-30.000 de euro, dacă este respectată destinaţia turistică a para-ndărătului e aceea ştiută. (Aici orice Potecă e sfântă, nu există scurtături!). Bârfa aceasta ar trebui decontată din indemnizaţia consilierilor judeţeni pentru că astfel de zvonuri apar şi din cauza faptului că pe aleşii judeţului – un fel de patroni ai SA-ul înfiinţat de CJ – îi cam doare la „margaretă” de felul în care e „lucrată” Compania.

Al dvs Gogu