Inventatorul din Ţara Haţegului

Are doar opt clase dar asta nu l-a împiedicat să devină un adevărat „inventator” al obiectelor decorative, uneltelor sau mecanismelor prin care îşi uşurează munca. De profesie este fochist de locomotivă.

A lucrat aproape 20 de ani la Uzina Victoria iar, acum, este pensionar. Iulian Ioniciu, Leanu – cum îl numesc prietenii, este cunoscut de mai toţi hunedorenii prin inovaţiile cu care şi-a înfrumuseţat curtea şi casa. Iulian Ioniciu este din satul hunedorean Galaţi, din comuna Pui. „Am
fost crescut de tată vitreg şi nu am avut nimic, în afară de casa asta. Tot ce vedeţi în curte este făcut de mâna mea”, a început Leanu să ne povestească istoria fiecărei invenţii din ogradă. Nu ştie nici el de ce a început să meşteşugărească aceste lucruri. „Pe vremea aia fierul vechi se arunca, nu îi trebuia la nimeni. Eu adunam tot ce găseam că, poate, o să îmi trebuiască
cândva”, povesteşte bărbatul. Leanu are acum 73 de ani. A început să confecţioneze diferite obiecte în urmă cu mai bine de 30 de ani, când a construit în curte un mini-castel de piatră.
Acesta este de fapt acoperişul unei cişmele, umplut în interior cu fân „ca să nu mai îngheţe iarna. La ăsta am lucrat o sută de ore”, povesteşte Leanu. Lângă castel, bărbatul a construit o
moară de vânt, de mai mici dimensiuni, de această dată cu un scop practic: de dozator. „Aici în vârf băgăm o sticlă cu băutură, iar aici, în partea de jos, punem paharul şi dăm drumul să curgă
băutura”, descrie Leanu, zâmbind, mecanismul de funcţionare al acestui obiect. La poartă, bărbatul şi-a montat trei sonerii: una clasică, care funcţionează manual, cea de-a doua,
prin apăsarea unui buton, iar a treia care funcţionează pe bază de magnet. „Când nu este curent sau suntem plecaţi prin ogradă sau suntem în casă, ca să auzim dacă vine cineva la noi, am montat pe stâlpul porţii un contact, iar pe uşă un magnet. Când trece magnetul pe lângă
contact, în casă se aprinde un bec şi sună două sonerii: una în cameră şi alta în antreu”, povesteşte Leanu. O invenţie mai nouă, dar în acelaşi aranjament cu castelul şi moara, este o masă rotativă din piatră, prevăzută în interior cu un spaţiu pentru aşezarea unei sticle
şi care, printr-o simplă apăsare a unei pedale, situată la piciorul mesei, aduce sticlă la suprafaţă. Mai mult, nici nu trebuie să întinzi mâna după pahar. Masa se roteşte astfel încât paharele vor
ajunge în faţa fiecărui musafir. Mai toate obiectele din curtea bărbatului sunt vopsite în albastru. De ce? „Am găsit într-o zi, la cineva, o cutie cu vopsea albastră, mai ieftină” motivează Leanu.

Adevărate ateliere de meşteşugărit

Leanu şi-a amenajat în curte mai multe ateliere, fiecare cu inovaţii proprii prin care îşi uşurează munca şi mai face şi unele economii. Într-una din încăperi, omul a construit o moară pentru
cereale, un treier pentru treierat şi vânturat cereale, precum şi un plug pentru arat manual. Tot aici găsim şi o pompă de stropit cerealele, cât se poate de originală. „Dintr-o pompă de incendiu
mi-am făcut pompă de stropit, ca să nu mai cumpăr”, a afirmat Leanu. Într-o altă încăpere, bărbatul şi-a confecţionat polizoare cu pedală, un strung, un aparat de tăiat lemne şi alte
ustensile care îi sunt de folos în gospodărie. Pasionat de domeniul mecanici, omul a confecţionat o presă pentru vulcanizare, un aparat de sudură şi un mecanism de dat jos cauciucul de pe jantă. Ca să nu lase impresia că doar munceşte, bărbatul a confecţionat şi o arbaletă, pentru distracţia nepoţilor şi chiar şi a sa.

A inventat apa caldă
Pentru a nu mai fi nevoit, el sau soţia sa, să încălzească apă pe sobă în fiecare dimineaţă, omul s-a gândit că construiască ceva cu adevărat util. Şi-a confecţionat în beciul casei un hidrofor iar, în casă, o adevărată instalaţie de încălzire. Leanu a introdus o ţeavă în interiorul sobei de teracotă, conectată în permanenţă la apă astfel încât, ţeava se încălzeşte la focul din sobă iar la robinet... curge apă caldă. „Când ne trezim dimineaţa, chiar dacă soba s-a răcit, avem apă caldă să ne spălăm. Temperatura apei este mai tot timpul de 40 de grade”, povesteşte inventatorul.

Leanu a fost dramaturg în satul lui
O altă pasiune a inventatorului hunedorean este muzica. În 1974, Leanu a fondat Ansamblul căminului cultural din sat alături de care, mai bine de zece ani, a cântat pe la nunţi şi spectacole.
De asemenea, bărbatul a compus peste 60 de cântece pentru acest ansamblu. „În tinereţe cântam la acordeon şi băteam la tobe. Acum mai cânt doar la câte-o petrecere în familie,
pentru distracţia musafirilor”, povesteşte bătrânul. Leanu a scris şi poezii şi piese de teatru. Acesta spune că una dintre cele mai mari realizări ale sale este că, o piesă de teatru, scrisă de
el, s-a jucat în sat în anul 1976. Bărbatul îşi doreşte, acum, să publice toate creaţiile literare, într-un volum. „Dacă aveam mai multă şcoală poate ajungeam departe...”, şi-a încheiat Ionel
Ioniciu povestea despre invenţiile şi viaţa sa de până acum.

Andreea Lazăr