Una dintre afacerile cele mai oscilante în timp de criză este cea bazată pe casele de amanet. În timp ce unii patroni se plâng că sunt grav afectaţi de criza economică alţii sunt de părere că „amanetul” este una dintre puţinele afaceri profitabile în perioade economice tulburi.
Criza de bani lichizi de pe piaţă împinge tot mai mulţi oameni să-şi amaneteze obiectele de valoare pentru a pune mâna pe bani. Principala garanţie depozitată la casele de amanet este aurul. Persoane care au investit în metalul preţios pentru a-l tezauriza îl scot acum pe piaţă şi
îl transformă în bani lichizi.
Valea Jiului un El Dorado pentru casele de amanet
Zonele cele mai profitabile ale judeţului sunt fostele oraşe miniere. „Oamenii au avut bani în Valea Jiului. Au cumpărat mult aur. Acum îl amanetează pentru diverse motive. Mai puţin de jumătate nu vin să-l mai ridice de la amanet preferând să-l piardă în loc să returneze banii”, declară patronul unei case de amanet din Petroşani. Acesta susţine că în ultima perioadă afacerea a început să meargă din ce în ce mai bine. „Anul trecut abia plăteam salariile personalului şi utilităţile. De când a început criza treaba merge bine. Nu mai au oamenii bani şi trebuie
să trăiască din ceva. Îşi amanetează acum ce au reuşit să agonisească anii trecuţi”,
povesteşte patronul casei de amanet.
În Hunedoara lucrurile nu merg foarte bine
Criza financiară loveşte din plin casele de amanet din municipiul Hunedoara. Cu toate că lipsa de bani a oamenilor ar trebui să fie de bun augur pentru patronii caselor de amanet se pare că hunedorenii nu mai au ce amaneta. „Casele de amanet se dovedeau a fi o afacere profitabilă
pe timp de criză. Nevoia de bani determină oamenii să recurgă la astfel de împrumuturi rapide şi pe termen scurt. Dar în ultima perioadă ne-am trezit cu foarte multe obiecte lăsate garanţie pe care nu le putem valorifica. Am intrat astfel şi noi în criză de lichidităţi”, povesteşte Ioan Bogdan,
administratorul unei case de amanet din Hunedoara.
Aurul este principala garanţie pentru împrumuturi
Casele de amanet funcţionează ca nişte instituţii financiare nebancare prin care se acordă împrumuturi în schimbul unei garanţii. Acesta poate consta în obiecte din aur, telefoane, sau electronice (televizoare, DVD-uri, laptopuri, etc). Preţul obiectelor de aur este stabilit de patron,
variind în funcţie de câte carate are aurul din care este confecţionat. Aurul de 14 karate se evaluează la 48 d elei pe gram iar cel de 18 de karate 60 de lei. Electronicele sunt evaluate la un preţ cât mai apropiat de valoarea lor reală. De regulă clientul negociază preţul direct cu patronul
sau angajatul. În final, valoarea tranzacţiei este rezultatul negocierii între cele două părţi. Pentru acordarea împrumutului se încheie un contract pe un anumit termen, cu posibilitatea de prelungire a acestuia. Patronii caselor de amanet încasează un comision prestabilit.
„Este o perioadă foarte proastă pentru casele de amanet. Oamenii nu
mai au ce să amaneteze. Aurul a dispărut de pe piaţă. Cât ţine de electronice,
odată cu dispariţia ofertelor de credite doar cu buletinul au dispărut şi
clienţii. Ar fi trebuit să fie o perioadă bună pentru casele de amanet, dar oamenii
sunt atât de săraci încât nu mai au nici ce amaneta” - (Dorin C., patron casă de amanet)
Irina Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu