Povestiri din piaţa Devei

În fiecare dimineaţă, la ora şase câteva zeci de persoane aşteaptă nerăbdătoare să fie deschise uşile Pieţei din Deva. „Bătălia” se dă pentru „stăpânirea” uneia dintre cele 20 de mese roşii, aşa numitele „tarabe sociale”. Aici tariful pentru o tarabă este de doar doi lei, în vreme ce toţi ceilalţi plătesc cel puţin 10 lei. Comercianţii care vizează tarabele sociale sunt în general oameni în vârstă cu posibilităţi materiale reduse. Bătrânii care pot fi văzuţi zilnic la tarabele sociale nu cerşesc, ci muncesc, atât cât îi lasă bolile şi anii pentru a-şi duce traiul de pe o zi pe alta, împreună cu familia. Cei mai „răsăriţi” au câte o pensie amărâtă, iar „comerţul” din piaţă îi ajută să-şi suplimenteze venitul. Încearcă să valorifice câte ceva din puţinul rezultat de pe bucăţica de pământ de lângă casă, ori produse oferite din generozitatea naturii. Vin aici o dată sau de două ori pe săptămână cu câteva legături de legume sau verdeţuri, cu fructe de pădure, plante medicinale ori conserve preparate în casă. Pe tarabele lor pot fi găsite câteva produse de sezon: legături de ceapă şi ridichi, salată, pătrunjel, leurdă, macriş, flori de soc sau de salcâm. „Îi ajutăm cât putem pe aceşti oameni. Nu putem să-i punem pe acelaşi plan cu cei care vin cu multă marfă şi produc pentru comerţ.”, spune Eugen Vitan, director al SC Central Market SRL, firma care administrează Piaţa Deva.

La 77 de ani vinde în piaţă ca să-şi ajute copiii

La prima tarabă o bătrânică aşteaptă cumpărătorii. Marioara Negoiu are 77 de ani şi o pensie de 400 de lei. De vreo trei ani vine în piaţă să mai facă un ban. Pe tarabă are „etalate” te miri ce produse: măcriş, pătrunjel, părul porcului, muguri de brad şi flori de salcâm. La loc de cinste, mai în faţă sunt expuse câteva bucăţi de slănină. De altfel, doar din vânzarea slăninei a câştigat ceva bani astăzi. Cu ce câştigă îşi mai ajută copiii care, deşi au servicii, nu se mai descurcă cu banii. „Nu vin în fiecare zi, că nu am ce vinde. Avem o casă cu un pic de grădină, că în Deva ce grădină poţi să ai? Dacă nu ar fi mesele sociale nu aş mai veni, că nu aş câştiga cât să plătesc taraba.”. Lângă ea, un alt bătrân, vinde pătrunjel, ţelină, răbarbură, usturoi, sămânţă de fasole şi garofiţe. Augustin Gligor are 73 de ani şi locuieşte singur într-un apartament din Deva. Are pensie, dar nu vrea să stea degeaba. Vinde ceva produse din grădina pe care o are sora sa la ţară. Împart câştigul „pe din două”. „O mai ajut pe sora mea. Aduc ceapă, usturoi, flori, răsaduri. Îmi rămâne şi mie un ban. Azi am vândut câte ceva, dar dacă n-ar fi mesele astea, n-ar mai avea rost să venim.”, spune Augustin Gligor.

„Aşa-i comerţul, azi câştigi, mâine pierzi”
La o altă tarabă, un bătrân pare că îşi bate joc de curgerea timpului. Ion Oaidă are 90 de ani şi o pensie de veteran de război de 250 lei. Alte venituri nu mai are, că a lucrat „la patron”. A avut casă pe undeva unde se află astăzi Baroul de avocaţi, dar comuniştii i-au demolat-o. I-au dat, ce-i drept 30.000 lei pe vremea aceea. Cu banii a cumpărat o bucăţică de teren şi o căsuţă părăsită pe strada Horea. Acolo şi-a clădit casa nouă. Are şi o mică grădină din care mai aduce cu greu la piaţă ceapă şi verdeţuri. Oferta de pe tarabă constă în preparate produse în gospodărie: borş, oţet de mere (din mere de pădure, ţine să precizeze bătrânul, dar nu se prea cumpără, că lumea nu ştie ce bun este), suc de coacăze, ardei iuţi la borcan, slănină. În gama de produse mai figurează ţuică (veche) şi vin, dar astea sunt vândute numai de acasă. „Soţia este paralizată şi eu ce să fac, să stau acasă să ne năcăjim unul pe altul? Nu vin în toată ziua, numa’ când pot. Azi n-am vândut nici de un leu, da’ ieri am vândut două sticle de borş de patru lei. Aşa-i comerţul, azi câştigi, mâine pierzi.”, ne destăinuie Ion Oaidă.

Cătălin Rișcuța