Copiii care nu au împlinit 16 ani nu pot fi angajaţi în muncă, spune Codul Muncii şi ideea e reluată şi în Convenţia pentru Drepturile Copilului. Cu toate acestea, zilnic ne „împiedicăm” de copii care vând ziare, păzesc animale, muncesc în agricultură sau în construcţii. Există o mulţime de organizaţii de stat sau nonguvernamentale care pretind că se ocupă de drepturile celor mici, dar, cu câteva excepţii izolate, activitatea lor rămâne „o mare de vorbe mici”. Cristi are 9 ani şi o mulţime de responsabilităţi. Vinde ziare. La fel face şi fratele său, care e cu vreo trei ani mai mare decât el. Aceşti copii nu cerşesc şi nu primesc pomană. Vând ziare şi atât. Cu privirea atentă la cel mai mic semn al celor care sorb dintr-o cafea la terasele ori prin barurile din Deva, colindă oraşul de dimineaţa până târziu în noapte. Cristi are „în dotare” chiar şi un zâmbet profesional pentru clienţii săi. Spune că banii câştigaţi din vânzarea ziarelor merg în casă, pe mâncare. Când sunt la şcoală cei doi copii aşteaptă cu nerăbdare să sune clopoţelul care vesteşte terminarea cursurilor ca să plece spre redacţiile care dau din retururi pentru micul gheşeft al copiilor. Chiar dacă în acest timp ar trebui să-şi facă temele sau să fie la joacă împreună cu alţi copii, ei stau până târziu în noapte să vândă ziare, pentru că nu-şi permit să plece acasă cu mâna goală. S-ar putea crede că părinţii lor fac parte dintre acei ghinionişti ai sorţii care nu au resurse să îşi crească pruncii, însă nu este chiar aşa. În acest caz, mama celor doi este sănătoasă, are venituri şi vreo şapte-opt copii, fiecare dintre ei cu alt bărbat. Tăticii „cotizează” în fiecare lună cu anumite sume pentru creşterea copiilor, însă „nu strică un ban în plus”.
Părinţi iresponsabili
Vinovaţi de această situaţie sunt părinţii care văd în munca copiilor o metodă de a câştiga mai mulţi bani. Mulţi părinţi refuză să accepte că îşi exploatează proprii copii, iar cei care admit faptul că îşi trimit copiii la muncă se consideră îndreptăţiţi să facă acest lucru şi nu sunt dispuşi să renunţe la această sursă de venit, găsind de fiecare dată scuze pentru a-şi motiva decizia.
Copiii–salariaţi sunt protejaţi de lege
Potrivit Codului Muncii, persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă numai la împlinirea vârstei de 16 ani. Cu toate acestea, pot deveni salariaţi şi minorii care au numai 15 ani. În cazul lor, pentru încheierea contractului de muncă este nevoie de acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali. Ei nu pot efectua decât activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu le sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. Acelaşi Cod al Muncii stipulează faptul că minorii salariaţi nu pot fi angajaţi în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase. Mai mult decât atât, ei sunt „avantajaţi“ în faţa colegilor majori în sensul că programul zilnic de lucru la salariaţii minori nu poate depăşi şase ore, iar asta fără ca salariul să sufere vreo modificare. În plus, patronii nu le pot pretinde copiilor – angajaţi să muncească suplimentar sau pe timpul nopţii, iar când vine vorba de concediu sunt obligaţi să le dea cu cel puţin trei zile mai mult decât salariaţilor majori. Cu toate acestea, copii exploataţi prin muncă există, iar fenomenul este de notorietate. Trecem pe lângă ei, amăgindu-ne conştiinţa că am dat un ban de pomană şi ne grăbim spre preocupările zilnică. Ei continuă să rătăcească pe străzi, cu câte un teanc de ziare sub braţ. În timp ce noi avem treburi mai importante, avem ochii închişi. Cei care cunosc astfel de abuzuri asupra minorilor pot apela serviciul telefonic 983.
Protecţia minorilor exploataţi e doar pe hârtie
Pentru descurajarea fenomenului de exploatare a minorilor, încă din 2007 a fost implementat, la nivel naţional, un plan de acţiune pentru depistarea cazurilor. Astfel a fost înfiinţată o echipă de lucru inter-instituţională în vederea centralizării cauzelor care duc la acest fenomen, precum şi pentru a interveni pe cât de mult posibil în eliminarea acestora. Instituţiile implicate în proiect sunt Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASP), Inspectoratul Teritorial de Muncă, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Direcţia de Sănătate Publică şi autorităţile locale. În situaţiile în care sunt sesizate cazuri, autorităţile locale au obligaţia să intervină şi să întocmească o fişă de evaluare a cazului respectiv. Cazul este preluat apoi de specialiştii Direcţiei pentru Protecţia Copilului care verifică cauzele care au dus la supunerea minorului la muncă. Cazurile de acest fel sunt ţinute sub atentă supraveghere de către specialiştii Direcţiei pentru Protecţia Copilului.
Irina Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu