Cele 10 mistere ale Bibliei

Biblia! Există oare în cunoaşterea umană vreun obiect, vreun loc sau o persoană despre care să se poata dezbate, acuza şi povesti mai mult decât despre Biblie? Cu siguranţă puţine lucruri din cultura omenească pot egala Scripturile când vine vorba despre istorie, legende şi controverse. Biblia este un izvor de cunoaştere, este piatra de temelie a creştinătăţii şi cartea de căpătâi a peste un miliard de credincioşi din toată lumea. Dar, în acelaşi timp, traducerea sa din ebraică, aramaică şi greacă vecche, limbajul încifrat, pasajele lipsa şi modul tainic în care este scrisă, înconjoară de mister o suită de subiecte si episoade cu „atingere” divină. Zece dintre acestea se disting prin mistificarea ţesută în jurul lor. În acest număr vă prezentăm primele cinci dintre misterele Bibliei urmând ca săptămâna viitoare să le puteţi descoperii pe următoarele.

10. SFÂNTUL GRAAL

Misterul: Unde este Sfântul Graal? Potrivit mitologiei creştine, Sfântul Graal a fost amfora, vasul sau cupa folosită de către Iisus la Cina cea de Taină, recipient despre care se spune că ar poseda puteri miraculoase. Există o legendă care vorbeşte despre Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus şi cel care i-a îngropat trupul lipsit de viaţă, cel care a intrat în posesia Graalului după ce o apariţie chiar a Mântuitorului i l-ar fi înmânat. Iosif ar fi luat vasul şi le-ar fi cerut apostolilor săi să îl transporte pe teritoriul Britaniei. Credinţa în Graal şi interesul faţă de posibilele locuri unde s-ar putea afla nu au pălit niciodată. S-a presupus, de-a lungul timpului, că el ar fi în posesia mai multor grupuri. Cele mai multe suspiciuni în acest sens le-au trezit Cavalerii Templieri, probabil pentru că aceştia se aflau la apogeul influenţei lor în perioada în care poveştile despre Graal au început să circule. Există, în unele biserici, cupe asupra cărora cade bănuiala că ar fi, fiecare, Graalul. Un astfel de exemplu este cel al Catedralei Sfânta Maria din Valencia, al cărei Sfânt Potir se crede că ar fi fost transportat de Sfântul Petru la Roma în primul secol, şi apoi în Huesca, Spania, de către Sfântul Laurenţiu, în secolul III. Potirul din Valencia prezintă unele caracteristici pentru care s-ar califica în poziţia de adevărat Graal, originile lui fiind aproximate între secolul IV i.Ch. şi sec I d.Ch., undeva în Orientul Mijlociu. Alte istorii susţin ideea că Graalul ar fi îngropat sub Capela Roslin sau zace adânc în pivniţele Turnului Sfântului Mihail, de pe dealul Glastonbury din Marea Britanie. În acelaşi timp, unele izvoare avansează ideea că membrii secreţi ai unei linii de sânge oculte protejează Graalul. Totuşi, poate cea mai sumbră suspiciune care planează în jurul acestei idei, născută de la forma latină a termenului „San Graal” - „Sang real”, adică „sânge regal”, vizează existenţa unor posibili urmaşi ai lui Iisus Hristos, urmaşi pe care i-ar menţiona chiar unele din numeroase scripturi apocrife (scripturi scrise în acelaşi timp sau chiar mai devreme decât cele biblice, dar care nu au intrat în alcatuirea Bibliei). Dar aceasta rămâne, până la probe elocvente, doar o născocire de impact a unui best-seller contemporan.

9. CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI

Misterul: Unde este Chivotul Legământului? Chivotul Legii, cum se mai numeşte artefactul menţionat în capitolul Exodului din Biblie, reprezintă cea mai importantă comoară a „Poporului Ales”. Pentru israeliţi, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pământ, creat de Dumnezeu Însuşi, prin intermediul lui Moise, pe Muntele Sinai. Chivotul era un cufăr masiv, poleit cu aur, lung de 118 centimetri, înalt şi lat de 78 centimetri, cu o pereche de mânere din lemn de o parte şi de cealaltă şi cu doi heruvimi din aur dispuşi faţă în faţă, cu aripile întinse, deasupra capacului. Cufărul trebuia să adapostească relicvele sacre, printre care cele două table de piatră pe care erau scrise Cele Zece Porunci şi un vas cu mană din cer, care căzuse spre hrana evreilor în pustie, după ce trecuseră Marea Roşie, când au fost eliberaţi din robia Egiptului. Ierusalimul, capitala regatului israelian şi casa Templului lui Solomon, era şi locul în care era găzduit Chivotul Legământului. În 607 i.Hr oraşul a fost jefuit de către babilonieni, sute de mii de evrei fiind ucişi. 70 de ani mai târziu, când israeliţii s-au întors în cetate, Chivotul dispăruse. De atunci, nu se ştie sigur ce s-a întâmplat cu acestă relicvă nepreţuită, iar diferitele zvonuri au fost alimentate numai de speculaţii. Dintre acestea, cea mai răspândită este cea conform căreia Chivotul ar fi fost ascuns de către israeliţi înainte de a fugi din oraş, odată cu ocupaţia babilonienilor. Locaţiile posibile se spune că ar fi Muntele Nebo din Egipt sau Etiopia. Întrebarea este, însă, dacă chivotul fusese ascuns de către israeliţi, de ce aceştia nu l-au recuperat când s-au întors să-şi reconstruiască oraşul? În ciuda lipsei unor dovezi istorice, credinţa ortodocşilor etiopieni în Chivotul din Aksum continuă să fie puternică. Conform legendei, în imensul sit funerar al regilor de la Aksum a fost ascuns Chivotul Legii, comoara cea mai de preţ a Israelului. Vechi de peste 1.700 de ani şi înalt de 24 de metri, Obeliscul din Aksum, în care se presupune că se afla Chivotul, cântăreşte nu mai putin de 100 de tone. Misterul ridicării absolut incredibile a obeliscului i-a făcut pe mulţi să lanseze fel de fel de teorii, care mai de care mai fantasmagorice. Însă, nici până în ziua de azi, arhelogii nu au putut explora în întregime labirintul subteran aflat sub colosul de granit. Pe lângă acestea, oamenii de ştiinţă din zilele noastre nu au reuşit să îşi explice de ce labirintul subteran e păzit atât de straşnic de capcane mortale pentru oricine încearcă să exploreze tunelurile. Unii cred că chivotul a fost distrus de către babilonieni, în timp ce credinţa altora este că însuşi Dumnezeu a ascuns chivotul printr-o intervenţie divină şi că artefactul va fi găsit doar de către cei drepti. Dat fiind că nu există nicio menţiune despre distrugerea acestuia, oamenii nu au încetat nici până astăzi să-l caute şi să încerce dezlegarea marelui mister.

8. SODOMA ŞI GOMORA

Misterul: Au fost oraşe reale? Şi dacă da, unde se se aflau? Pentru păcatele şi murdăria morală a locuitorilor lor, Sodoma, Gomora, Adma şi Zeboim au fost distruse prin „foc şi pucioasa venită de la Dumnezeu din ceruri” (Geneza 19:24-25). În creştinism şi în Islam, numele celor două oraşe au devenit sinonime cu păcatul total, impardonabil, iar căderea lor se confundă cu manifestarea proverbială a mâniei Domnului. Totuşi, existenţa istorică a Sodomei şi a Gomorei este, încă, un subiect de dezbatere în râdul arheologilor. Biblia le indică amplasarea undeva în apropierea Mării Moarte. Posibili candidaţi devin, în această situaţie, siturile descoperite sau vizitate de arheologii Walter E. Rast şi R Thomas Schaub în 1973, între care se numără şi Bab edh-Dhra, excavat în 1965 de catre arheologul Paul Lapp. Alte posibilităţi includ regiunile Numeira, es-Safi, Feifeh şi Khanazir, care au fost şi ele vizitate de Schaub şi Rast. Toate aceste situri se află în apropierea Mării Moarte, prezintă urme de arsuri şi de sulf pe multe din pietre şi sunt caracterizate, se pare, de o încetare subită a populării către finalul Epocii timpurii a Bronzului. La sud de Marea Moartă se află un munte cunoscut ca Muntele Sodoma. Amplasarea celor cinci oraşe despre care se spune că au fost distruse odată cu Sodoma şi Gomora a fost stabilită prin realizarea unor hărţi cu ajutorul sateliţilor, prin identificarea formelor geometrice, în special rectangulare. Pereţii oraşelor descoperite în aceste locuri şi casele dintre ele au dimensiuni substanţiale, indicând faptul că oameni de mare statură au populat cândva aceste locuri. Chiar şi urmele unui ziggurat (piramidă în scări) au fost găsite, alături de forme similare ca forma Sfinxului din Egipt se află în regiune. S-au găsit aici sute de formaţiuni sulfuroase, pietre compuse din pura pudră de sulf. Supuse testelor celor mai mari experti vulcanologi, s-a confirmat că nicăieri în altă parte a lumii, chiar în preajma vulcanilor activi, nu s-au mai găsit pietre de asemenea compoziţie.

7. GRĂDINA EDENULUI

Misterul: Unde se afla Grădina Edenului? În timp ce majoritatea teologilor şi iniţiaţilor „biblici” consideră că pasajul care istoriseşte despre Grădina Edenului este, cel mai probabil, simbolic, alţii sunt de părere că locul a existat într-adevăr, chiar aici, pe Pământ. Mai mult, Biblia ar oferi unele indicii destul de clare cu referire la locaţia sa exactă. Această convingere a condus la organizarea multor încercări de a localiza Grădina. Povestea creaţiei din Geneză menţionează amplasarea geografică atât a Edenului, grădina celor patru râuri biblice (Pison, Gihon, Tigru şi Eufrat), cât şi a celor trei regiuni biblice (Havila, Asiria şi Kush). Există ipoteze ce indică poziţia Edenului fie în zona izvoarelor râurilor Tigru şi Eufrat, la nord de Mesopotamia, fie în Iraq, în Africa, ori în Golful Persic. În timp ce adevărata locaţie rămâne un mister, există un amănunt fascinant al poveştii: Etiopia este menţionată ca fiind în apropierea sau împrejmuind Grădina Edenului în Geneza 2:13 („Şi numele celui de-al doilea râu este Gehon, acelaşi care a urzit tărâmul Etiopiei”). Încă din 1974, paleontologii au excavat prin şase milioane de ani de viaţă şi au conchis că Etiopia poate fi declarată locaţia stiinţifică a originilor umane, o adevarată Grădină a Edenului, din perspectiva ştiinţei.

6. CODURILE BIBLICE

Misterul: Biblia pare să conţină mesaje incifrate; este o coincidenţă? „Iar tu Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfarşitul lumii”, Daniel, 12:4. Cercetările unor oameni de ştiinţă au confirmat, în ultimii ani, o ipoteză care sustinea că în Biblie există inclus, pe lângă îndrumările spirituale evidente, şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut şi vor avea loc cu mii de ani după scrierea Bibliei. Codul biblic a fost descoperit în Vechiul Testament din versiunea originală a Bibliei, scrisă în limba ebraică. Autorul acestei descoperiri este dr. Eliyahu Rips, unul dintre cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, aflată la baza fizicii cuantice. Descoperirea lui Rips a fost confirmată de matematicieni de renume de la Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică. La 1 septembrie 1994, prim-ministrul israelian Ytzhak Rabin era avertizat printr-o scrisoare a unui matematician evreu că numele său a fost decodificat din textul Bibliei, alături de sintagma „criminal va asasina”. Mesajul a fost ignorat. La 4 noiembrie 1995, Rabin a fost ucis cu un glonţ în spate de către un individ care se credea investit cu o misiune divină. Este vorba despre o asasinare codificată în Biblie cu peste 2000 de ani în urmă? În urma evenimentului, o întreagă serie de alte episoade descifrate explicit din Biblie s-au adeverit. Teoria lui Rips despre codul biblic consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a găsi codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat întreaga Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere. Informaţiile sunt obţinute prin selectarea fiecărei a N-a literă, unde N are o valoare precisă şi corespunzător aleasă. Un exemplu simplu ar fi următorul: avem propoziția „Cum să obţii date”, pe care o compactăm şi ea devine „cumsăobţiidate”, din care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă - „CumsăObţiiDate” şi rezultă astfel cuvântul „cod”. Cu ajutorul unui calculator, sunt căutate în această matrice formată de textul biblic adus în forma descrisă mai sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de intervale. Se începe de la prima literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare secvenţă de intervale posibilă cuvintele solicitate, descifrate cu intervale de una, două, trei litere etc., până la câteva mii. Apoi se repetă aceeaşi operaţie de căutare începând de la cea de-a doua literă şi continuând astfel până la ultima literă a Bibliei. 

(continuarea vinerea viitoare)