Visul de a deveni războinic, luptător sau simplu bărbat al armelor rămâne pentru totdeauna viu în sufletele unor copii. Când cresc, se uită în jur şi nu regăsesc nimic din valorile în care cred. Pasul următor pentru o bună parte dintre aceşti tineri este înrolarea. Legiunea Străina este ea însăşi o legendă vie care-i aşteaptă pe toţi cei gata să-şi desăvârşească destinul sub stindardul celui mai cunoscut corp militar din istoria modernă a omenirii. Un devean a ales să urmeze o carieră de legionar şi s-a înrolat, în anul 2007, în Legiunea care avea să-l maturizeze şi să-i ofere o altă viziune despre viaţă. Ghiţă Ioan (numele de legionar) a plecat la vârstă de 31 de ani, forţat oarecum de împrejurări.
„N-am întâlnit vreo oportunitate în ţară de a face o cariera în vreun domeniu, avantajul meu a fost că n-am avut la acea vreme o iubită sau alt motiv de a nu merge în LE”, povesteşte Ghiţă Ioan.
„N-am întâlnit vreo oportunitate în ţară de a face o cariera în vreun domeniu, avantajul meu a fost că n-am avut la acea vreme o iubită sau alt motiv de a nu merge în LE”, povesteşte Ghiţă Ioan.
Trei luni de pregătire acasă
Tânărul devean auzise despre stricteţea şi duritatea testelor fizice care le susţine orice recrut înainte de a deveni legionar şi s-a pregătit, timp de trei luni, alături de un prieten, pentru a fi sigur că va putea face faţă acestora. Deveanul povesteşte că nu doar condiţia fizică este importantă în legiune. Ghiţă Ioan este de părere că personalitatea omului contează cel mai mult. „Nu ai voie să fii rasist, cel puţin să nu afişezi asta, să nu fi căutat de Interpol - n-au nevoie acolo de „turişti” ce caută aventura la ei. Criteriile ce reprezintă examenele logice, psihotehnice, medicale, fizice şi interogatoriul nu sunt foarte grele, mai uşor ar fi să nu te pierzi cu firea cum fac majoritatea ce nu sunt obişnuiţi cu activităţile milităreşti”, povesteşte deveanul. Dintre toate testele, cel mai dificil i s-a părut „ultimul marş”, unde recruţii îşi câştigau, de fapt, meritul de a fi legionar, de a primi Kepi Blanc (chipiul alb de legionar).
Tânărul devean auzise despre stricteţea şi duritatea testelor fizice care le susţine orice recrut înainte de a deveni legionar şi s-a pregătit, timp de trei luni, alături de un prieten, pentru a fi sigur că va putea face faţă acestora. Deveanul povesteşte că nu doar condiţia fizică este importantă în legiune. Ghiţă Ioan este de părere că personalitatea omului contează cel mai mult. „Nu ai voie să fii rasist, cel puţin să nu afişezi asta, să nu fi căutat de Interpol - n-au nevoie acolo de „turişti” ce caută aventura la ei. Criteriile ce reprezintă examenele logice, psihotehnice, medicale, fizice şi interogatoriul nu sunt foarte grele, mai uşor ar fi să nu te pierzi cu firea cum fac majoritatea ce nu sunt obişnuiţi cu activităţile milităreşti”, povesteşte deveanul. Dintre toate testele, cel mai dificil i s-a părut „ultimul marş”, unde recruţii îşi câştigau, de fapt, meritul de a fi legionar, de a primi Kepi Blanc (chipiul alb de legionar).
Prima zi, prima impresie pozitivă
Încă din prima zi, deveanul s-a simţit din nou soldat, doar că, spre deosebire de armata română, în Legiune eşti respectat. „Prima zi în legiune m-am simţit oarecum ca în armata ce am făcut-o aici la noi, diferenţa fiind ca în legiune mâncarea este excepţională şi nimeni nu încearcă să te umilească. Am dormit o noapte în Lille, având înca trei „colegi”, doi francezi şi un albanez. Ajunsesem la centrul de încorporare după amiaza, după ce mi-au schimbat hainele şi mi-au dat o identitate nouă, un pic de „sectoare” (curăţenie), am făcut un duş, totul fiind foarte bine îngrijit, iar după, m-am împrietenit un pic cu colegii, în timp ce ne uitam la televizor. A doua zi ne-a trimis la Paris, la un alt centru de recrutare unde ne adunau de la celelalte centre mai mici, pe cheltuiala lor, cu TGV-ul. Mi-a plăcut”, relatează Ghiţă Ioan primul său contact cu Legiunea franceză. „Am stat aproximativ şapte luni în Legiune, una la centrul de teste în Aubagne, nu departe de Marseille, patru la centrul de instrucţie din Castelnaudary şi două în Africa, Djibouti la regimentul pe care l-am ales. Asta am apreciat la Legiunea Străină, puteai alege regimentul la care vrei să te integrezi, nu cum era la noi. M-am întors în ţară, în concediu, având o dată specificată într-un act, la care trebuia să mă întorc. Am rămas în ţară pentru ca mi-am găsit un motiv mai bun de a nu mă întoarce în legiune”, a conchis deveanul. A revenit acasă în concediu şi, deocamdată, nu s-a mai întors. Din când în când i se face dor de uniforma şi activitatea de legionar, însă pentru moment, nu a luat o decizie finală în ceea ce priveşte întoarcerea sa în Legiunea Franceză. „Mi-am îndeplinit un vis, m-am întors, pot spune, mult mai matur... mai calculat... plus că am câştigat câţiva prieteni cu care încă mai ţin legătura. Cea mai plăcută amintire este de fapt sentimentul de mândrie pe care l-am avut la primirea acelui râvnit Kepi Blanc”, a mai adăugat deveanul.
Încă din prima zi, deveanul s-a simţit din nou soldat, doar că, spre deosebire de armata română, în Legiune eşti respectat. „Prima zi în legiune m-am simţit oarecum ca în armata ce am făcut-o aici la noi, diferenţa fiind ca în legiune mâncarea este excepţională şi nimeni nu încearcă să te umilească. Am dormit o noapte în Lille, având înca trei „colegi”, doi francezi şi un albanez. Ajunsesem la centrul de încorporare după amiaza, după ce mi-au schimbat hainele şi mi-au dat o identitate nouă, un pic de „sectoare” (curăţenie), am făcut un duş, totul fiind foarte bine îngrijit, iar după, m-am împrietenit un pic cu colegii, în timp ce ne uitam la televizor. A doua zi ne-a trimis la Paris, la un alt centru de recrutare unde ne adunau de la celelalte centre mai mici, pe cheltuiala lor, cu TGV-ul. Mi-a plăcut”, relatează Ghiţă Ioan primul său contact cu Legiunea franceză. „Am stat aproximativ şapte luni în Legiune, una la centrul de teste în Aubagne, nu departe de Marseille, patru la centrul de instrucţie din Castelnaudary şi două în Africa, Djibouti la regimentul pe care l-am ales. Asta am apreciat la Legiunea Străină, puteai alege regimentul la care vrei să te integrezi, nu cum era la noi. M-am întors în ţară, în concediu, având o dată specificată într-un act, la care trebuia să mă întorc. Am rămas în ţară pentru ca mi-am găsit un motiv mai bun de a nu mă întoarce în legiune”, a conchis deveanul. A revenit acasă în concediu şi, deocamdată, nu s-a mai întors. Din când în când i se face dor de uniforma şi activitatea de legionar, însă pentru moment, nu a luat o decizie finală în ceea ce priveşte întoarcerea sa în Legiunea Franceză. „Mi-am îndeplinit un vis, m-am întors, pot spune, mult mai matur... mai calculat... plus că am câştigat câţiva prieteni cu care încă mai ţin legătura. Cea mai plăcută amintire este de fapt sentimentul de mândrie pe care l-am avut la primirea acelui râvnit Kepi Blanc”, a mai adăugat deveanul.
Codul de onoare al Legiunii Straine Franceze
1. Legionar, eşti un voluntar care serveşte Franţa cu onoare şi fidelitate.
2. Fiecare legionar este fratele şi camaradul tău de război, indiferent de rasă, naţionalitatea sau religia lui. Consideră-l fratele tău. Şi el te va considera la fel.
3. Respectă-ţi superiorii ierarhici precum şi tradiţiile Legiunii. Disciplina şi camaraderia sunt cu adevarat forţele pe care să te bazezi. Curajul şi onestitatea sunt singurele tale virtuţi adevărate.
4. Fii mândru că eşti un legionar. Dă dovada oricând de maniere elegante şi inteligenţă. Fii modest. Hainele şi efectele să-ţi fie întotdeauna curate şi îngrijite.
5. Eşti un soldat de elită care are respect pentru propria persoană.Tratează-ţi armele cu respect, antrenează-te şi nu uita că de armeletale depinde viaţa ta. Antrenează-te constant astfel încât să fii mereu în formă de luptă.
6. Misiunea ta este sfântă, îndeplineşteţi-o întotdneauna în respectul legilor şi tratatelor internaţionale de război. Nu pregeta să-ţi rişti viaţa pentru camarazii tăi sau pentru îndeplinirea misiunii.
Andreea Lazăr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu