Este un om cu un caracter puternic, dar în acelaşi o persoană foarte sensibilă. Dovada este pasiunea lui pentru artă şi în special pentru muzica populară. Din dorinţa de a ajuta la nevoie, prin meseria sa sau prin muzică, asemeni Lenuţei Evsei, Floricăi Bradu, Iosif Cioclodea sau Nicolae Sabău, Constantin Bălţatu a spus mereu „da” atunci când a fost solicitat pentru a cânta în scopuri caritabile. Este născut în data de 2 iulie 1959 la Huşi, în judeţul Vaslui. La vârsta de opt ani, s-a mutat împreună cu familia în judeţul Hunedoara – mai exact în satul Săcărâmb, din comuna Certej. A îndrăgit mereu muzica populară dar nu a a perceput-o niciodată ca pe o profesie. A preferat să o transforme într-o pasiune cu ajutorul căreia să ajungă mai uşor la sufletele iubitorilor de autentic prin cânt şi voie bună. „Nu pot să spun că muzica este o a doua profesie... Este pasiunea mea şi sunt mândru că am decis să cânt, iar fiul meu m-a urmat şi a realizat chiar mai mult decât mine. Muzica populară este ceva aparte. Este cea care a făcut generaţii întregi de oamenii să fie uniţi, prin graiul românesc şi prin ritmurile deosebite, care sunt specifice acestei ţări. Cântul popular este cel care a fost şi este transmis cu drag din generaţie în generaţie şi, ca odinioară, oamenii sunt mândrii de portul tradiţional, chiar dacă astăzi nu este îmbrăcat decât în zile foarte speciale”, a afirmat Constantin.
Pasiunea pentru muzică
Constantin Bălţatu a urmat cursurile Liceului Industrial din Cugir, apoi în 1999 a absolvit Ingineria Minieră la Petroşani. E drept că toate şcolile prin care a trecut nu au legătură cu muzica, dar în timpul şcolii militare de la Câmpina (1981-1982), a împărtăşit din pasiunea lui, atât colegilor, cât şi cadrelor militare, la diverse evenimente organizate cu mare fast pe atunci: 1 Mai, 1 Decembrie, 23 August sau alte sărbători omagiale. „Încă din copilărie, vecinii, familia şi prietenii îmi spuneau că într-o zi voi fi artist şi într-adevăr pasiunea pentru muzică m-a ajutat să trec peste momentele delicate ale vieţii. Îmbin cu succes plăcutul cu utilul şi sunt mulţumit! În meseria mea trebuie să fiu ferm, uneori chiar rigid, dar când îmbrac costumul popular devin alt om. Prin cântec încerc să ofer ascultătorilor un sfat, un gând bun, o amintire, care să-i facă să se simtă prezenţi în versurile mele”, a mărturisit cântăreţul.
Constantin Bălţatu a urmat cursurile Liceului Industrial din Cugir, apoi în 1999 a absolvit Ingineria Minieră la Petroşani. E drept că toate şcolile prin care a trecut nu au legătură cu muzica, dar în timpul şcolii militare de la Câmpina (1981-1982), a împărtăşit din pasiunea lui, atât colegilor, cât şi cadrelor militare, la diverse evenimente organizate cu mare fast pe atunci: 1 Mai, 1 Decembrie, 23 August sau alte sărbători omagiale. „Încă din copilărie, vecinii, familia şi prietenii îmi spuneau că într-o zi voi fi artist şi într-adevăr pasiunea pentru muzică m-a ajutat să trec peste momentele delicate ale vieţii. Îmbin cu succes plăcutul cu utilul şi sunt mulţumit! În meseria mea trebuie să fiu ferm, uneori chiar rigid, dar când îmbrac costumul popular devin alt om. Prin cântec încerc să ofer ascultătorilor un sfat, un gând bun, o amintire, care să-i facă să se simtă prezenţi în versurile mele”, a mărturisit cântăreţul.
Cântecul din solzi de peşte
Chiar dacă viaţa la mânat pe alte căi şi cariera militară ia ocupat majoritatea timpului, artistul îşi aminteşte cu plăcere de primele experienţe avute în domeniul muzical. „Aveam 12 ani când am început să cânt la acordeon. Îmi părea dificil la început, dar cu mult exerciţiu şi perseverenţă am câştigat experienţă în mânuirea acordeonului. Apoi am vrut să învăţ să cânt şi la saxofon şi am reuşit. Faptul că am cântat alături de alţi artişti m-a avantajat, m-a încurajat şi am câştigat pe zi ce trece tot mai multă experienţă”, ne povesteşte Constantin. Artistul a participat la celebrul festival din perioada comunistă – „Cântarea României”, în anii ’80 ca solist vocal. Pe vremea aceea era militar la Brad. A fost apreciat şi ca recunoaştere i-a fost acordat locul doi în concursul desfăşurat la nivel de judeţ. Totuşi acordeonul şi saxofonul au ocupat un loc deosebit în sufletul cântăreţului, ba chiar, în lipsa lor a încercat să creeze instrumente cu care să cânte. „În şcoala militară cântam la solzi de peşte. Participam la toate evenimentele muzicale cu solzii mei. Era ceva inedit, stârnea curiozitatea, zâmbete şi aplauze. Ce poate fi mai îmbucurător pentru un artist?”, îşi aminteşte cu drag Constantin. În anul 1992 a revenit la prima pasiune a cântului ca solist vocal. Şi-a împrospătat repertoriul şi încet - încet a început să câştige aprecierea ascultătorilor din judeţul Hunedoara. Spectacolele alături de artişti ca Lenuţa Evsei, Nelu Ban Fântână sau Eugen Mihăilă l-au făcut să se gândească mai mult la ceea ce îl pasionează – la folclorul din zona Certejului.
Chiar dacă viaţa la mânat pe alte căi şi cariera militară ia ocupat majoritatea timpului, artistul îşi aminteşte cu plăcere de primele experienţe avute în domeniul muzical. „Aveam 12 ani când am început să cânt la acordeon. Îmi părea dificil la început, dar cu mult exerciţiu şi perseverenţă am câştigat experienţă în mânuirea acordeonului. Apoi am vrut să învăţ să cânt şi la saxofon şi am reuşit. Faptul că am cântat alături de alţi artişti m-a avantajat, m-a încurajat şi am câştigat pe zi ce trece tot mai multă experienţă”, ne povesteşte Constantin. Artistul a participat la celebrul festival din perioada comunistă – „Cântarea României”, în anii ’80 ca solist vocal. Pe vremea aceea era militar la Brad. A fost apreciat şi ca recunoaştere i-a fost acordat locul doi în concursul desfăşurat la nivel de judeţ. Totuşi acordeonul şi saxofonul au ocupat un loc deosebit în sufletul cântăreţului, ba chiar, în lipsa lor a încercat să creeze instrumente cu care să cânte. „În şcoala militară cântam la solzi de peşte. Participam la toate evenimentele muzicale cu solzii mei. Era ceva inedit, stârnea curiozitatea, zâmbete şi aplauze. Ce poate fi mai îmbucurător pentru un artist?”, îşi aminteşte cu drag Constantin. În anul 1992 a revenit la prima pasiune a cântului ca solist vocal. Şi-a împrospătat repertoriul şi încet - încet a început să câştige aprecierea ascultătorilor din judeţul Hunedoara. Spectacolele alături de artişti ca Lenuţa Evsei, Nelu Ban Fântână sau Eugen Mihăilă l-au făcut să se gândească mai mult la ceea ce îl pasionează – la folclorul din zona Certejului.
Proiecte de viitor
Constantin Bălţatu pregăteşte un album de muzică populară prin care este hotărât să scoată în evidenţă toată munca lui de până acum ca artist. Cântăreţul asigură că versurile şi linia melodică vor fi pe gustul tuturor iubitorilor de grai şi tradiţie românească, dar albumul va fi dedicat în special unicului său fiu, Alin, care din păcate s-a dus pe tărâmul sfânt la vârsta de 20 de ani...
Constantin Bălţatu pregăteşte un album de muzică populară prin care este hotărât să scoată în evidenţă toată munca lui de până acum ca artist. Cântăreţul asigură că versurile şi linia melodică vor fi pe gustul tuturor iubitorilor de grai şi tradiţie românească, dar albumul va fi dedicat în special unicului său fiu, Alin, care din păcate s-a dus pe tărâmul sfânt la vârsta de 20 de ani...
Înălţatul steagului
Constantin Bălţatu îşi aminteşte cu mare drag despre sărbătorile satului
din vremea tinereţei sale. Înălţarea steagului este unul dintre obiceiurile foarte
dragi inimii lui. De sărbătorile pascale, bărbaţii tineri din sat se adună la biserică în prima zi de Paşti, se roagă şi cântă alături de preot. În semn de cinstire pentru Fiul Lui Dumnezeu, junii înalţă un steag cu însemnele sfintei cruci şi chipul Mântuitorului Iisus. Preotul dă consimţământul purtătorilor steagului să meargă din casa în casă şi să ducă vestea cea mare a Învierii. Bărbaţii sunt îmbrăcaţi în straie populare. Una din regulile de bază este ca mesagerii învierii să fie feciori cu armata făcută. Aşa era atunci. Astăzi nu se mai ţine cont de această regulă, pentru că armata nu mai este obligatorie. Acum băieţii de toate vârstele se îmbracă făloşi în costumul popular şi cu steagul într-o mână şi oul în cealaltă merg prin sat cântând Hristos a Înviat. Odată cu plecarea de la biserică, preotul invită localnicii să ia parte la petrecerea populară care ţine până în a treia zi de Paşte.
Georgiana Giurgiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu