luni, 1 martie 2010

Părinţii de profesie sunt o adevărată familie pentru şapte tineri hunedoreni

Un copil luat în îngrijire este ca şi al tău, face parte din familie.
Îi veghezi somnul, îl duci la doctor când e bolnav, îl ajuţi la temele pentru şcoală, îi organizezi timpul liber. Dragostea pentru copii i-a determinat pe doi hunedoreni, soţ şi soţie, să devină părinţi de profesie,sau asistenţi maternali, cum sunt numiţi în România.

Pentru familia Neamţu, din satul hunedorean Băcia, viaţa a luat un alt curs în urmă cu nouă ani. Atunci au devenit părinţi de profesie, o meserie pe care au învăţat-o din mers şi la care nu
vor să mai renunţe niciodată. După ce şi-au aşezat copiii la casa lor, familia Neamţu s-a mutat în satul Băcia, la cinci kilometri de oraşul Simeria. Şi nu oricum, ci pe post de părinţi de profesie.
Ei cresc aici şapte băieţi, pe care îi iubesc ca pe proprii lor copii. Împreună au învăţat să crescă animale, o îndeletnicire străină până atunci pentru toţi cei nouă membri ai familiei.
Elena Neamţu a devenit părinte de profesie dintr-o întâmplare. Femeia a lucrat pentru o Fundaţie deveană, unde a intrat în contact cu o altă Fundaţie, germană, care finanţa construcţia unor case de tip familial. La acea vreme în România nu se ştia nimic despre profesia de părinte, iar Elenei i s-a părut ceva extraordinar, mai ales că iubea foarte mult copiii. Au stabilit primele contacte şi au găsit chiar o casă în satul Băcia pe care asociaţia germană a cumpărat-o în acest scop. „Împreună cu copiii am muncit să renovăm casa cu banii Fundaţiei germane, care a achiziţionat clădirea şi care ne trimite sprijin tocmai pentru a creşte copii părăsiţi de părinţii
lor biologici. A fost nevoie să fac şi un curs de specializare pentru „părinte de profesie”, curs organizat la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara. După
curs a trebuit să dau tot felul de teste, printre care cel psihologic a fost decisiv. Aşa am ajuns părinte de profesie”, povesteşte Elena Neamţu.

Au în îngrijire doar băieţi

Primele zile au fost cu adevărat emoţionante, atât pentru ea cât şi pentru primii doi copii pe care i-a primit în grijă. Timp de patru ani a crescut patru băieţi. „Era ceva foarte uşor pentru mine. Eram de profesie cofetar patiser şi voiam să le fac toate poftele, pentru că ştiam că nimeni nu s-a mai ocupat de ei ca un adevărat părinte şi au multe carenţe atât sufleteşti, cât şi materiale.
De atunci au trecut nouă ani şi familia noastră s-a mai înmulţit. Avem acum şapte băieţi. Soţul meu a devenit şi el asistent maternal. Aşa că patru copii sunt în grija mea şi trei în a lui. Suntem
ca o adevărată familie, una numeroasă. Sincer, nu credeam că mă pot descurca cu toate, dar copiii îmi sunt şi ei de un real ajutor”, spunea femeia. Programul de trezire al primilor membri ai familiei începe la cinci şi jumătate dimineaţa, pe timpul şcolii, iar în timpul vacanţei doar cel „de serviciu” la animale se trezeşte mai repede de ora zece. Cei mici adoră aminalele. Sebi susţine că pentru el cea mai mare plăcere este să doarmă în pat cu Tomiţă, unul din pisoii familiei.

Criza economică „a intrat” şi în casele de tip familial
Măsurile drastice de restructurare a sectorului bugetar impun reducerea cheltuielilor chiar şi la copiii pentru care părinţii lor nu-şi permit nici măcar o masă caldă pe zi: în centrele de zi.
Direcţia pentru Protecţia Copilului Hunedoara urmează să întocmească un program de restructurare, care prevede inclusiv reducerea numărului de case de tip familial. Dacă cei care mănâncă la centrele de zi vor ajunge să flămânzească, restrângerea activităţii în casele de tip familial şi trimiterea copiilor în familia naturală ar distruge vieţile acestor copii. Privită din exterior, familia Neamţu este una obişnuită, de la ţară. Copiii merg la şcoală, sunt lăudaţi de profesori şi apreciaţi de comunitate. Ruperea lor de noua familie le-ar distruge visele şi speranţele şi i-ar transforma în alt gen de asistaţi social, care pot oricând îngroşa rândurile celor
evitaţi de societate. Sunt de nouă ani împreună, de când cel mic a ajuns în familia lor. Se poartă între ei ca fraţii într-o familie naturală. Îşi iubesc părinţii de profesie, iar cei care au părinţi naturali îi mai vizitează din când în când, pentru a nu-şi uita rădăcinile. Dar pentru ei „acasă”
înseamnă Băcia, în casa de tip familial, unde mama este Elena Neamţu, iar tata este Gheorghe Neamţu. Familia Neamţu se teme de restructurare, un efect al crizei economice, fiindcă atunci
copiii vor pleca de aici. „A trebuit să hotărâm ce era mai avantajos pentru noi; şi ce era mai avantajos era salariul, asta pentru că ne făcea să rămânem uniţi cu copii şi nu putem să-i lăsăm să meargă în altă parte. În al doilea rând, era avantajul că vor rămâne în acelaşi cadru, la şcoală, la mediul de aici, pentru că, dacă era să renunţ şi eram dat afară, atunci şi copiii trebuiau să
meargă în altă parte”, povesteşte Gheorghe Neamţu. În caz de restructurare, băieţii se vor întoarce în casele de copii, ceea ce pentru ei va fi un pas înapoi, deoarece ei au învăţat să-şi iubească părinţii de profesie, care de altfel i-au şi crescut şi care le-au arătat ce înseamnă afecţiunea de mamă şi de tată. Chiar dacă alocaţiile de hrană ale copiilor n-au crescut în ultimii şapte ani decât cu zece lei de fiecare, familia Neamţu spune că lipsurile le completează din grădină. Nici copiilor nu le este teamă că ar putea răbda de foame. „Ştiu să mă gospodăresc singur, îmi place să ma ocup de agricultură şi, din când în când, mai merg şi mai ajut la oameni în diverse treburi”, povesteşte unul dintre băieţi, Nicolae Clonţa.

Premiant la concursurile pe meserii Familia Neamţu pune un foarte mare accent pe învăţătura copiilor. Toţi băieţii din familie merg la şcoală, au note foarte bune, unii dintre aceştia participând şi la olimpiade şi concursuri.
Marius Vasilie este unul dintre premianţii familiei. Este elev în clasa a XII-a, la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din Simeria, unde a optat pentru meseria de sudor. A făcut această alegere după ce, în urmă cu câţiva ani, l-a văzut pe unchiul său în timp ce suda. Acum, Marius cunoaşte tainele meseriei de sudor şi, mai mult, a câştigat toate concursurile pe meserii organizate în ultimii doi ani. „Anul trecut am fost la concursul profesional pe meserii, faza judeţeană, care s-a ţinut la Simeria. Am luat locul I şi, tot la concursul pe meserii, faza pe ţară, am luat locul IV”, povesteşte Marius. Tânărul este foarte îndemânatic şi este sprijinul noii sale familii atunci
când se strică ceva în gospodărie. Meştereşte tot. „Când se strică ceva pe acasă eu încerc tot timpul să repar, mai ales dacă trebuie sudat ceva. Sudură ştiu să fac în electric şi mig mag. Cea
în mig mag se face sudura în argon, care are multe calităţi, se poate suda şi tabla de 0.1. În cea electrică nu poate să se sudeze pentru că se perforeaza tabla, se rupe”, descrie elevul câteva tehnici de bază ale meseriei sale. Deşi învaţă la şcoală să devină sudor profesionist, Marius nu vrea să urmeze o carieră în această meserie. Atras de uniforma militară, tânărul doreşte să servească Patria, ca soldat în cadrul Armatei Române.

Gheorghe Neamţu spune că el este de fapt tată… „mamă de profesie”, pentru că el face cele mai gustoase feluri de mâncare, dar şi pentru el se ocupă de animalele din ogradă împreună cu copiii .


Andreea Lazăr

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu