Criza economică a lovit atât de tare firmele de construcţii, încât şi cele abonate la banul public au început să facă orice ca să pună mâna pe câte o lucrare. Sărăcie mare mon cher! Dar sunt unele firme, pentru care termenul de concurenţă este ceva necunoscut, acele societăţi, patronate de pruncii, ginerii, nepoţii sau finii celor care stau cu brişca în mână şi taie după cum au ei chef din bugetele locale. Bine înţeles că omul cu brişca nu se teme nici de legi, pentru că se ştie, cei care împart bugete pun şi şefii instituţilor care se ocupă cu instaurarea legii. Ieri, după şedinţa Consiliului Local a fost supărare mare în anumite cercuri liberale. Tocmai „Ginerică”, flăcăul care „să ţâne” cu mândreţea de fată a preşedintelui peste aleşii judeţului a ratat o lovitură în cel mai mafiot stil cu putinţă. Pe ordinea de zi a Consiliului Local a fost un punct care în mod normal nu ar fi trebuit să reprezinte o miză uraşă pentru consilieri. Cu toate astea pe acest punct mândrii reprezentanţi ai devenilor s-au sfădit mai tare decât pe bugetul local. De ce aprobarea construirii unui bloc de locuinţe, o investiţie privată care ar trebui să bucure comunitatea, a stârnit atâtea patimi? Răspunsul este simplu. Pentru că o anumită firmă de construcţii, patronată de un anumit flăcău deştept trebuia musai să lucreze la acel bloc. Investitorul privat era obligat să-i dea banii acelui flăcău deştept dacă voia ca aleşi locali să aprobe investiţia. „Lunga mână” a şefului peste judeţ intervenea astfel prin flăcăul care „să ţâne” cu prinţesa sa, ordonând consilierilor liberali, aflaţi mai nou la comanda sa cum să voteze.
Cum nu ajungea în acest caz depăşirea oricărui record în domeniul tupeurlui, s-a ridicat şi un politician care a ţinut morţiş să depăşească recordul în domeniul prostiei. Cu sau fără voia lui, vreau să cred că fără, unul dintre oamenii care poate influenţa votul opoziţiei în Consiliul Local, s-a dat peste cap şi aproape a reuşit, să convingă tabăra portocalie să voteze împotriva proiectului şi să facă astfel jocurile şăfului ăl mare de la judeţ. Noroc că cei cinci consilieri PDL s-au deşteptat la timp şi au refuzat să facă jocurile în stil mafiot, alegând răul cel mai mic. În urma acestei poveşti, cu foarte mult tâlc, rămâne totuşi întrebarea: Până unde poate să meargă tupeul şi dorinţa de îmbogăţire a celor din anturajul omuleţului care conduce judeţul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu