În Brădăţel, un sat hunedorean aparţinător de comuna Burjuc, localnicii lasă banii pentru pâine în gardul porţii fără să fie furaţi. Aici găseşti acea oază de curăţenie şi cuminţenie specifică locuitorilor de la sat. Odată ce intri în Brădăţel, sat înconjurat de dealuri, pe o şosea prăfuită, te „loveşte” o linişte asurzitoare. În depărtare se aud câţiva câini care probabil latră după vreo vulpe coborâtă în sat la furat de găini. Vulpea este singura infractoare cu viză de „flotant” la Brădăţel. În rest nimeni nu se atinge de vreun fir de aţă dacă nu-i aparţine. Lucru pentru unii dintre noi poate anormal, însă pentru cei de aici e cât se poate de banal. Obiceiul localnicilor din acest sat hunedorean este cât se poate de neobişnuit. De aproximativ opt ani, în fiecare dimineaţă, în aproape fiecare gard al caselor din sat poţi vedea câte o plasă în care se află diferite sume de bani. O zi întreagă poate să rămână plasa cu banii în gard. Nimeni nu se atinge de ea. Pentru că locuiesc la o distanţă considerabilă faţă de oraş, este imposibil pentru săteni să ajungă în fiecare zi să cumpere pâine proaspătă, iar majoritatea sunt pensionari.
Profitabil pentrutoată lumea
În fiecare zi trece prin sat maşina cu pâine. Odată ajuns în sat, şoferul începe distribuirea pâinii. Într-o plasă „ţesută în război” şoferul găseşte o cârpă înnodată la un capăt în care se afla un pumn de mărunţiş. Îi numără şi ştie exact câtă pâine trebuie să lase pentru „tanti Saveta”, o femeie bătrână, care locuieşte singură în căsuţa ei de la marginea satului. „Sunt unii care pun în plasă, alături de bani, şi un bileţel pe care scrie câte pâini vrea să-i las. Sunt oameni foarte corecţi. Dacă pâinea costă un leu şi cincizeci de bani îi găsesc în plasă până la ultimul bănuţ. Se mai întâmplă ca vreun localnic să nu poată plăti pâinea de fiecare dată. În astfel de cazuri avem un caiet, şi eu şi persoana respectivă, în care trecem datoria, iar când primeşte pensia, pentru că de regulă sunt pensionari, se achită suma”, declară patronul firmei care distribuie pâinea. „Este bine că există cineva care să ne aducă pâinea acasă, pentru că nu avem cum să batem atâta drum pentru o pâine. Dacă se mai întâmplă să nu vină maşina cu pâine, ceea ce este foarte rar, o coacem noi acasă în cuptor. În ceea ce priveşte banii pe care fiecare îi lasă în poartă, nu s-a întâmplat niciodată să fie furaţi”, declară Emilian Macrei. Acesta mai spune că Brădăţelul nu este un sat cu oamenii bogaţi, doar că aici toată lumea mai are încă frică de Dumnezeu. Aşadar, în această afacere toată lumea este mulţumită. Distribuitorul vinde, în mod cert, o maşină cu pâine, iar sătenii nu trebuie să parcurgă zilnic zeci de kilometri pentru a cumpăra pâinea cea de toate zilele.
Georgiana Giurgiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu