Conform clasamentului Shanghai, nici o universitate din România nu se situează printre primele 500 de universităţi ale lumii, în timp ce în acelaşi clasament se regăsesc trei universităţi din Polonia şi două din Ungaria. Interesant este faptul că, în timp ce universităţile particulare din Occident se află în topul mondial, în România în cea mai mare parte a instituţiilor de învăţământ particular diplomele se dau... pe bandă rulantă. Cât despre studenţii acestor facultăţi, aceştia sunt mulţumiţi că şcoala nu cere de la ei decât să-şi achite taxele.
„Ad Astra” dă verdictul... insuficient
Studiul „University Ranking”, dat publicităţii a realizat topul pentru anul 2009 al universităţilor din România. Acest clasament cuprinde ierarhie generală, respectiv departajare pe domenii ştiinţifice, care reflectă pregătirea şi performanţa ştiinţifică a cadrelor didactice ale universităţilor. „Calitatea învăţământului superior este unul din cei mai importanţi factori care determină dezvoltarea economică a unei ţări, mai ales în contextul în care, pe plan global, cunoaşterea capătă o valoare din ce în ce mai mare faţă de munca brută sau capitalul material. Pe de altă parte, peste jumătate din studenţii români cred că diplomele lor nu au valoare, iar presa a semnalat multe cazuri de corupţie şinepotism în universităţi, precum şi atitudini retrograde ale unor universitari faţă de criterii de evaluare recunoscute pe plan internaţional. Este evidentă performanţa extrem de slabă a universităţilor private şi a unora din universităţile de stat înfiinţate după 1989, care arată că din păcate aceste universităţi continuă să ofere diplome pe bandă rulantă fără să ofere şi o pregătire adecvată studenţilor lor. Universitatea Spiru Haret, de exemplu, având peste 950 de cadre didactice, a publicat doar un singur articol de specialitate în decurs de un an ”, se arată în studiu.
Studiul „University Ranking”, dat publicităţii a realizat topul pentru anul 2009 al universităţilor din România. Acest clasament cuprinde ierarhie generală, respectiv departajare pe domenii ştiinţifice, care reflectă pregătirea şi performanţa ştiinţifică a cadrelor didactice ale universităţilor. „Calitatea învăţământului superior este unul din cei mai importanţi factori care determină dezvoltarea economică a unei ţări, mai ales în contextul în care, pe plan global, cunoaşterea capătă o valoare din ce în ce mai mare faţă de munca brută sau capitalul material. Pe de altă parte, peste jumătate din studenţii români cred că diplomele lor nu au valoare, iar presa a semnalat multe cazuri de corupţie şinepotism în universităţi, precum şi atitudini retrograde ale unor universitari faţă de criterii de evaluare recunoscute pe plan internaţional. Este evidentă performanţa extrem de slabă a universităţilor private şi a unora din universităţile de stat înfiinţate după 1989, care arată că din păcate aceste universităţi continuă să ofere diplome pe bandă rulantă fără să ofere şi o pregătire adecvată studenţilor lor. Universitatea Spiru Haret, de exemplu, având peste 950 de cadre didactice, a publicat doar un singur articol de specialitate în decurs de un an ”, se arată în studiu.
Am întâlnit şi studenţi fericiţi
La nivelul judeţului Hunedoara, există mai multe filiale ale unor universităţi particulare. Unele dintre acestea sunt cunoscute ca fiind deosebit de... uşoare. „Îmi plătesc taxa semestrială şi de examene nu-mi fac probleme. Noi primim nişte teste-grilă care au vreo 200 de întrebări. Marea majoritate a studenţilor nu învaţă nimic, dar vin înainte de examen şi un coleg, care a făcut testele, ne dictează răspunsurile. Apoi intră în sală şi primesc examenul pe calculator. Iar de aici totul ţine de... viteză. Practic, trebuie să cauţi, contra timp, printre testele gata rezolvate, întrebările pe care le ai la examen. Singura problemă este ca cel care a rezolvat testele să o fi făcut bine. Că în rest... e ca şi luat”, povesteşte F.Ş., student în anul II la Unversitatea Spiru Haret.
La nivelul judeţului Hunedoara, există mai multe filiale ale unor universităţi particulare. Unele dintre acestea sunt cunoscute ca fiind deosebit de... uşoare. „Îmi plătesc taxa semestrială şi de examene nu-mi fac probleme. Noi primim nişte teste-grilă care au vreo 200 de întrebări. Marea majoritate a studenţilor nu învaţă nimic, dar vin înainte de examen şi un coleg, care a făcut testele, ne dictează răspunsurile. Apoi intră în sală şi primesc examenul pe calculator. Iar de aici totul ţine de... viteză. Practic, trebuie să cauţi, contra timp, printre testele gata rezolvate, întrebările pe care le ai la examen. Singura problemă este ca cel care a rezolvat testele să o fi făcut bine. Că în rest... e ca şi luat”, povesteşte F.Ş., student în anul II la Unversitatea Spiru Haret.
„Îmi trebuie diploma!”
Marta este studentă în anul III la Finanţe-Bănci. „Fac facultatea pentru că am nevoie de diplomă. E bine aici (la particular n.r) că nu trebuie să-ţi baţi capul cu şcoala. Plăteşti şi ai grijă să te învârţi de testele rezolvate. E adevărat că sunt câţiva care chiar învaţă. Şi care probabil au nevoie să şi ştie ceva. Ăştia sunt „vânaţi” de colegii care nu ştiu nimic dar au nevoie de rezultatele testelor. Cât despre supraveghetorii din sală, ăştia sunt aşa, de decor”, spune Marta.
Marta este studentă în anul III la Finanţe-Bănci. „Fac facultatea pentru că am nevoie de diplomă. E bine aici (la particular n.r) că nu trebuie să-ţi baţi capul cu şcoala. Plăteşti şi ai grijă să te învârţi de testele rezolvate. E adevărat că sunt câţiva care chiar învaţă. Şi care probabil au nevoie să şi ştie ceva. Ăştia sunt „vânaţi” de colegii care nu ştiu nimic dar au nevoie de rezultatele testelor. Cât despre supraveghetorii din sală, ăştia sunt aşa, de decor”, spune Marta.
Cât te costă să ştii
Şi dacă, la noi, facultăţile particulare scot absolvenţi cu studii superioare pe bandă rulantă, în Occident facultăţile particulare sunt cele mai „tari” din lume. Şi acolo plăteşti bani grei, dar eşti pregătit... ca la carte. Spre exemplu, taxa de studii la Harvard (cea mai bună facultate din lume), în SUA, ajunge la 25.000 de euro, cu tot cu asistenţa sanitară oferită de universitate. Tariful scade însă cu mai bine de 50 la sută în anii trei şi patru de studii. Harvard este însă scumpă. În mod normal, un an de studii într-o universitate americană poate ajunge şi la aproximativ 12.000 de euro. Cine doreşte să studieze la Oxford (Marea Britanie) trebuie să plătească o taxă compusă, atât către universitate, cât şi către facultatea pe care o urmează. Potrivit site-ului oficial al Oxford University, taxa către universitate, în anul academic 2006-2007, a fost de 4400 de euro. Taxa către facultăţi oscilează între 2600 şi 6500 de euro.
Şi dacă, la noi, facultăţile particulare scot absolvenţi cu studii superioare pe bandă rulantă, în Occident facultăţile particulare sunt cele mai „tari” din lume. Şi acolo plăteşti bani grei, dar eşti pregătit... ca la carte. Spre exemplu, taxa de studii la Harvard (cea mai bună facultate din lume), în SUA, ajunge la 25.000 de euro, cu tot cu asistenţa sanitară oferită de universitate. Tariful scade însă cu mai bine de 50 la sută în anii trei şi patru de studii. Harvard este însă scumpă. În mod normal, un an de studii într-o universitate americană poate ajunge şi la aproximativ 12.000 de euro. Cine doreşte să studieze la Oxford (Marea Britanie) trebuie să plătească o taxă compusă, atât către universitate, cât şi către facultatea pe care o urmează. Potrivit site-ului oficial al Oxford University, taxa către universitate, în anul academic 2006-2007, a fost de 4400 de euro. Taxa către facultăţi oscilează între 2600 şi 6500 de euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu