Nu este întâmplător faptul că unele dintre cele mai vechi biserici creştine din România se găsesc în ţara Haţegului. Dezvoltarea spirituală a acestei zone este o continuare a civilizaţiei romane din zona centrului administrativ al provinciei Dacia. În Ţara Haţegului pe o rază de câţiva zeci de kilometri se înghesuie o mulţime de obiective creştine deosebit de atractive pentru pelerini. Bisericile construite înainte de secolul al XIV –lea sunt unicate din punct de vedere al vechimii şi al stilului arhitectonic, majoritatea dintre acestea fiind înălţate pe ruinele unor temple romane.
Bisericile medievale - o atracţie pentru pelerini
Între punctele de atracţie ale Ţării Haţegului sunt nenumăratele relicve ale începutului ortodoxiei în spaţiul românesc. "Bisericile de la Sântămăria Orlea, Ostrov, Colţ, Strei şi mai ales cea de la Densuş depăşesc ca importanţă spirituală mănăstirile Moldovei, pentru că atestă vechimea credinţei ortodoxe pe meleagurile româneşti", afirmă profesorul Dorin Alicu cercetător la Muzeul Transilvaniei din Cluj. Continuitatea vieţii spirituale a oamenilor din aceste locuri stă la originea unei civilizaţii unice în spaţiul actual al României. După retragerea Aureliană, la poalele Retezatului a rămas, se pare, un puternic centru cultural şi religios, format din populaţia romană şi cea autohtonă. Numai aşa este explicabilă adevărata erupţie de credinţă întâlnită pe aceste meleaguri la sfârşitul secolului al XII-lea, când familii înstărite din regiune, cnezi şi voevozi locali ctitoresc primele lăcaşuri sfinte, unele chiar pe locul unor temple romane.
Între punctele de atracţie ale Ţării Haţegului sunt nenumăratele relicve ale începutului ortodoxiei în spaţiul românesc. "Bisericile de la Sântămăria Orlea, Ostrov, Colţ, Strei şi mai ales cea de la Densuş depăşesc ca importanţă spirituală mănăstirile Moldovei, pentru că atestă vechimea credinţei ortodoxe pe meleagurile româneşti", afirmă profesorul Dorin Alicu cercetător la Muzeul Transilvaniei din Cluj. Continuitatea vieţii spirituale a oamenilor din aceste locuri stă la originea unei civilizaţii unice în spaţiul actual al României. După retragerea Aureliană, la poalele Retezatului a rămas, se pare, un puternic centru cultural şi religios, format din populaţia romană şi cea autohtonă. Numai aşa este explicabilă adevărata erupţie de credinţă întâlnită pe aceste meleaguri la sfârşitul secolului al XII-lea, când familii înstărite din regiune, cnezi şi voevozi locali ctitoresc primele lăcaşuri sfinte, unele chiar pe locul unor temple romane.
Un puternic centru spiritual
Călătorul care coboară din Retezat prin Gura Zlata spre Haţeg întâlneşte în cale Schitul Retezat, ctitorie nouă, a actualului Episcop de Vârşeţ, Daniil Partoşanu, legat de aceste locuri din vremurile când a slujit la Biserica din Densuş şi a fost duhovnic măicuţelor de la Mănăstirea Prislop. Construit în 1999, într-un răstimp de doar cinci luni, micuţa biserică se continuă aproape firesc cu semeţia crestelor care urcă spre cer ca o punte între schit şi Dumnezeu. Simplitatea bisericii şi a călugăriţei care veghează asupra ei contrastează cu opulenţa vilelor apărute pe valea Râului Mare, ca o pată a vieţii cotidiene efemere. În biserica nouă, poate fi admirată o icoană lucrată de Părintele Arsenie Boca, mentor al ctitorului schitului Daniil Partoşanu şi foarte legat de Mănăstirea Prislop, unde este de altfel înmormântat.
Primele biserici ortodoxe
Între două braţe de râu, care coboară din Retezat, în 1284 exista deja satul Ostrov, atestat prima dată prin biserica sa, construită pe ruinele unei aşezări romane care avea menirea de a păzi drumul lui Traian, ce unea Ulpia Traiana Sarmizegetusa cu Sarmizegetusa Regia. La 1360, aici este cunoscut primul protopop din istoria românilor, Petru de Ostrov, care era i preşedintele camerei juzilor. În această biserică avea loc judecarea celor care comiteau delicte, având pe lângă menirea sacră, religioasă, şi rol de tribunal, cea mai veche instanţă de judecată cunoscută în România. Biserica a fost construită din pietre romane, şi pavată cu cărămidă romană. La intrarea în biserică se păstrează o icoană foarte frumoasă „Hodighiatria – Icoana maicii Domnului Îndrumătoarea”, una dintre cele mai frumoase picturi medievale din ţară, fiind din păcate destul de afectată de timp şi răutăţile oamenilor. Unul dintre clopotele bisericii datează de la 1643, fiind cel mai vechi din Transilvania. În biserică se află câteva morminte ale familiei cneazului de Ostrov, ctitor al
lăcaşului de cult. Gardul care împrejmuieşte biserica şi cimitirul satului este făcut din stele funerare romane. Pe unele dintre acestea se pot citi şi acum inscripţii latine.
Între două braţe de râu, care coboară din Retezat, în 1284 exista deja satul Ostrov, atestat prima dată prin biserica sa, construită pe ruinele unei aşezări romane care avea menirea de a păzi drumul lui Traian, ce unea Ulpia Traiana Sarmizegetusa cu Sarmizegetusa Regia. La 1360, aici este cunoscut primul protopop din istoria românilor, Petru de Ostrov, care era i preşedintele camerei juzilor. În această biserică avea loc judecarea celor care comiteau delicte, având pe lângă menirea sacră, religioasă, şi rol de tribunal, cea mai veche instanţă de judecată cunoscută în România. Biserica a fost construită din pietre romane, şi pavată cu cărămidă romană. La intrarea în biserică se păstrează o icoană foarte frumoasă „Hodighiatria – Icoana maicii Domnului Îndrumătoarea”, una dintre cele mai frumoase picturi medievale din ţară, fiind din păcate destul de afectată de timp şi răutăţile oamenilor. Unul dintre clopotele bisericii datează de la 1643, fiind cel mai vechi din Transilvania. În biserică se află câteva morminte ale familiei cneazului de Ostrov, ctitor al
lăcaşului de cult. Gardul care împrejmuieşte biserica şi cimitirul satului este făcut din stele funerare romane. Pe unele dintre acestea se pot citi şi acum inscripţii latine.
Noi suntem urmaşii Romei
Cnejii din ţara Haţegului, de origine română, au avut un rol important în construirea bisericilor şi mănăstirilor din zonă. Prima mănăstire din ţară se pare că a fost ctitorită de cneazul Cânde, lângă una dintre cetăţile sale aflate la poalele Retezatului. Mănăstirea şi cetatea Colţ sunt înconjurate de fascinante povestiri şi un mister aparte. Castelul, subiect al romanului "Castelul din Carpaţi" al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit în jurul anului 1280. În prejma anului 1310, la poalele stâncii unde se afla castelul, cneazul Cânde ridică Biserica Mănăstirii Colţ. De la început, biserica a fost ortodoxă. Acelaşi lucru se poate spune despre biserica reformată din Sâtntămăria Orlea, care a fost ridicată de familia cnejilor Cândea, maghiarizaţi ulterior sub numele de Kendefi. Construcţia a fost realizată la sfârşitul secolului XIII în stil romanic. Iniţial biserica a fost ortodoxă ulterior, după maghiarizarea familiei Cândea aceasta a devenit catolică iar mai târziu reformată. În interiorul bisericii se află un ansamblu de pictură murală formată din trei straturi realizate în trei etape succesive: primul, aparţinând chiar etapei construirii bisericii; al doilea, opera a unui pictor peregrin originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscripţie la 1311, al treilea strat reprezentat de picturile din altar, datorate, se pare unui pictor local şi de cele de pe pereţii de sub tribună, datorate unui pictor peregrin de formaţie occidentală, datând probabil din perioada anilor 1400. Continuitatea romană în spaţiul Ţării Haţegului este dovedită şi de Biserica din Densuş. Se pare că, la origini, această biserică a fost un templu roman închinat zeului Marte, construit în secolul II.
Cnejii din ţara Haţegului, de origine română, au avut un rol important în construirea bisericilor şi mănăstirilor din zonă. Prima mănăstire din ţară se pare că a fost ctitorită de cneazul Cânde, lângă una dintre cetăţile sale aflate la poalele Retezatului. Mănăstirea şi cetatea Colţ sunt înconjurate de fascinante povestiri şi un mister aparte. Castelul, subiect al romanului "Castelul din Carpaţi" al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit în jurul anului 1280. În prejma anului 1310, la poalele stâncii unde se afla castelul, cneazul Cânde ridică Biserica Mănăstirii Colţ. De la început, biserica a fost ortodoxă. Acelaşi lucru se poate spune despre biserica reformată din Sâtntămăria Orlea, care a fost ridicată de familia cnejilor Cândea, maghiarizaţi ulterior sub numele de Kendefi. Construcţia a fost realizată la sfârşitul secolului XIII în stil romanic. Iniţial biserica a fost ortodoxă ulterior, după maghiarizarea familiei Cândea aceasta a devenit catolică iar mai târziu reformată. În interiorul bisericii se află un ansamblu de pictură murală formată din trei straturi realizate în trei etape succesive: primul, aparţinând chiar etapei construirii bisericii; al doilea, opera a unui pictor peregrin originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscripţie la 1311, al treilea strat reprezentat de picturile din altar, datorate, se pare unui pictor local şi de cele de pe pereţii de sub tribună, datorate unui pictor peregrin de formaţie occidentală, datând probabil din perioada anilor 1400. Continuitatea romană în spaţiul Ţării Haţegului este dovedită şi de Biserica din Densuş. Se pare că, la origini, această biserică a fost un templu roman închinat zeului Marte, construit în secolul II.
Andreea Demian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu