Cuviosul Nistor Zugrăvitul

Pe unul dintre pereţii bisericii din Bejan a apărut o pată. Nu e pată de igrasie, nici vopsea scăpată din greşeală de meşterii zugravi. Minune!!!! Au strigat enoriaşii care au întrezărit în pata de vopsea apărută între IPS Timotei şi Sfântul Ioan de la Prislop silueta mută a deputatului Laurenţiu Nistor. Mută precum cuvioasa faţă deputăţească, obişnuit mai mult să scrie decât să vorbească încă de pe vremea în care se exprima prin slove meşteşugite într-u apărarea glorioasei orânduiri comuniste. Îmbrăcat în costumul „bleu securist”, (culoarea bleu jandarm fiind una mic burgheză), cuviosul deputat PSD, mai puţin liber şi deloc cugetător, în comparaţie cu „bunicuţa” Iliescu îşi creşte în pocaluri de vin fiul adoptiv, născut din mamă sindicalistă şi tată peremist. Cei doi aduc pe meleaguri hunedorene mireasma celor trei trandafiri crescuţi în grădina lui Geoană şi răsădiţi acum, mai mult de nevoie decât de voie în cea a „micului Titulescu”. Cucuveaua din turnul bisericii de la Bejan, subalternă politică a celebrei păsări de noapte de la Cotroceni, a dezvăluit rugăciunea secretă pe care cuviosul Nistor şi prea-sindicalistul Cazacu o spun seară de seară înaintea citirii din Evanghelia după Geoană ascunsă între coperţiile operei de căpătâi a Bunicuţei, Revoluţie şi Reformă.

Ultima noapte de speranţă, întâia noapte de opoziţie

Eu mă culc sunt obosit,
Însă Tu Geoană iubit
Preşedinte ai ajuns,
Priveşte la noi de sus!

Iartă tot ce am greşit,
Ca să dormim liniştit,
Fapta, vorba, ce-am gândit
Ca să nu fiu mazilit.

Vie încă un mandat
Să ajung iar deputat!
Să mă aperi tu mereu,
Ca să nu păţesc vreun rău.

Binecuvântează Tu,
Cazacu şi Nistoru’,
Frați, într-u iubirea ta,
Te apărăm de Ponta.

Şi să nu ne cerţi prea tare
Dacă la apus de soare
De tine ne-om lepăda
Cu Ponta nu vom vota

Îi vom spune doar aşa
Că suntem de partea sa
Dar să şti Geoană iubit
Noi pe tine te-am dorit