Sute de sticle din plastic, gunoaie, rămăşiţe uscate ale arborilor plutesc pe apa râului care curge la marginea Rezervaţiei Dendrologice din Simeria. La o primă vedere, parcul pare îngrijit, însă în spatele tufişurilor şi pe aleiile lăturalince apare în adevărata ei „splendoare” mizeria formată din gunoaie aruncate la întâmplare şi lăsate acolo pentru posternitate de administratorii parcului. Rezervaţia care este unicat în Europa oferă imagini dezolante. Fondurile europene care ar putea să finanţeze lucrări de modernizare ale parcului nu pot fi accesate deoarece obiectivul se află în litigiu fiind disputat de moştenitorii familiei nobiliare, fostă proprietară a domeniului şi Institutul de Amenajări Silvice Bucureşti, actualul administrator.
Omul, duşmanul suprem al naturii
Pe parcursul timpului, speciile de arbori din Rezervaţia Dendrologică din Simeria au trecut prin nenumărate dificultăţi, cauzate de inundaţii, zăpezi, furtuni, secete, geruri aspre şi nu în ultimul rând poluarea industrială. Se pare însă că parcul nu va scăpa de distrugerea lentă dar sigură provocată de oameni. „Am avut un baraj, dar în două zile debitul de apă din Strei a crescut foarte mult şi l-a rupt. Noi am fost pe malul Streiului şi bănuim că localniciicare au casele acolo sunt cei care aruncă peturile în apă. Am avut o acţiune cu voluntari dar problema trebuie rezolvată la rădăcină, adică cei care aruncă sticlele trebuie sancţionaţi.”, a declarat inginerul Corina Coandă, responsabilul pentru igienizarea parcului.
Nu se pot atrage fonduri pentru că parcul este disputat în instanţă
Aspectul neîngrijit al rezervaţiei şi rămăşiţele unor căsuţe din paiantă intră într-un contrast izbitor cu frumuseţea speciilor exotice rare de arbori, care în ciuda dificultăţilor reuşesc să supravieţuiască. Rezervaţia se află în administrarea Institutului de Amenajări Silvice Bucureşti. În momentul de faţă cele 70 de hectare sunt igienizate de trei muncitori sezonieri şi unul permanent. „Din martie am început lucrările de igienizare, însă nu avem decât patru oameni la 70 de hectare. Nădăjduim să îl facem să arate cât mai bine. Dar nu are rost să cheltuim foarte mulţi bani deoarece rezervaţia şi conacul sunt revendicate. Ne-ar costa o grămadă de bani să reabilităm clădirea dar suntem în proces cu foştii proprietari care revendică parcul şi atunci ne limităm doar la a-l menţine într-o stare bună.Sunt multe proiecte care ne-ar ajuta să atragem fonduri pentru parc şi pentru clădire dar nu suntem eligibili pentru că situaţia noastră legislativă nu ne-o permite. Suntem în judecată de nouă ani şi nu câştigă nimeni. Nu înţeleg de ce poate să dureze atât de mult un proces.Ideal ar fi să se dea o sentinţă indiferent de partea cui, dar să ştim ce avem de făcut.”, a precizat inginerul silvic Corina Coandă.
Colecţie valoroasă de arbori
Din anul 1949, după naţionalizare, parcul a intrat în administraţia Ocolului Silvic Simeria. În anul 1954, a fost înfiinţată Staţiunea de Cercetări şi Experimentări Forestiere Simeria, care ulterior a preluat, ca bază materială, parcul dendrologic. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii, parcul dendrologic este ocrotit de lege şi primeşte numele de monument al naturii, în anul 1954. Colecţia dendrologică a parcului, moştenită de la vechii proprietari, se ridică la peste 250 de arbori şi arbuşti, în prezent existând 2.165. Ansamblul peisager, stilul arhitectural şi valoarea dată de vechimea şi măreţia colecţiei de arbori demonstrează o veche şi constantă preocupare a foştilor proprietari pentru arhitectura peisageră şi introducerea unor specii exotice rare. Înfiinţată în 1954, în incinta parcului dendrologic, Staţiunea de Cercetări şi Experimentări Forestiere Simeria a declanşat ample acţiuni de conservare, ameliorare şi dezvoltare, ce vizează în principal menţinerea şi ameliorarea peisajelor, îmbogăţirea colecţiei, realizarea unei plantaţii pilot cu specii exotice de interes forestier, amplificarea lucrărilor de aclimatizare şi selecţie şi, nu în ultimul rând, crearea unei puternice baze materiale de multiplicare a speciilor forestiere şi ornamentale, valoroase atât pentru nevoile proprii ale parcului dendrologic sau a altor parcuri şi grădini botanice, dar şi pentru extinderea şi dezvoltarea spaţiilor verzi din centrele urbane.
Rarităţi pe suprafaţă mare
Parcul se întinde pe o suprafaţă de 70 de hectare şi are un relief variat, cu lacuri şi izvoare, poieni şi alei şerpuitoare. La intrarea în parc pot fi admiraţi stejarii piramidali şi reşedinţa fostei familii nobiliare, cu falnicele sale coloane toscane. Există aici două puncte de acces, simetric dispuse, tipice familiilor nobiliare. Mai pot fi întâlnite de asemenea şi lacuri şi exemplare de stejar piramidal, chiparos de baltă, coniferul oriental, arborele de plută, eucaliptul. Arborii şi arbuştii decorativi amintesc de eleganţa grădinilor asiatice. Parcul este străbătut de apele Streiului, care împart rezervaţia în două zone distincte. Prima zonă se întinde pe terasa superioară, până la canalul Streiului, cu o suprafaţă mai restrânsă de 5,4 hectare şi numeroase specii de arbori şi arbuşti. În cea de-a doua zonă, situată între canalul Streiului şi râul Mureş, vegetaţia este exotică şi naturală, de luncă. Aceasta este formată din numeroase desişuri de nepătruns, cu sălcii riverane, zăvoaie de plopi albi şi negri cu trunchiuri acoperite de iederă sau viţă urcătoare, pâlcuri de răşinoase şi foioase exotice, dumbrăvi şi poieni cu arbori solitari şi gigantici. Toate dau acestor locuri un aspect de pădure sălbatică care încet, încet se distrug şi îşi pierd valoarea.
Parcul a aparţinut mai multor familii nobiliare
La începutul secolului al XVIII-lea, pe malul stâng al Mureşului, ia fiinţă cea mai veche şi mai valoroasă colecţie de plante lemnoase exotice şi autohtone din România, „Arboretumul Simeria”. Această rezervaţie dendrologică are valoare de unicat pentru patrimoniul naţional. A fost creată la începutul secolului al XVIII-lea, prin amenajarea zăvoaielor naturale din lunca Mureşului, în stil peisager, englezesc şi romantic. Au fost aduse aici, pe la mijlocul secolului, primele specii exotice. Cel mai vechi document de atestare al parcului, din 1763, vorbeşte despre o alee plantată cu castani, iar o lucrare din 1860 dezvăluie faptul că a fost introdus salcâmul. Se pare că aceasta ar fi cea mai veche experimentare a speciei în ţara noastră. De-a lungul timpului, parcul a aparţinut mai multor familii nobiliare de origine maghiară (Ghyulay, Kun, Fay şi Ocskay) şi s-a transmis pe linie feminină. În anul 1848, este menţionat ca proprietar contele Kun, când, odată cu revoluţia au fost semnalate o serie de distrugeri şi avarierea clădirilor. A urmat apoi o perioadă (1870 – 1880) când parcul şi clădirile au fost refăcute după planuri precise. Au fost introduse numeroase specii de arbori şi arbuşti aduşi din Extremul Orient şi America de Nord şi au avut loc schimburi de seminţe cu parcurile din afara graniţelor. Proprietarul care este semnalat după contele Kun este Fay Bela, membru al Academiei Maghiare, care îmbogăţeşte parcul cu unele specii exotice. După anul 1918, Fay Bela se stabileşte în Simeria, ca ginere şi membru al familiei Ocskay Istvan. Bela era un artist de origine nobiliară, cu mult simţ artistic, care a ameliorat parcul sub aspect peisagistic.
Locul trei în Europa
Colecţia dendrologică a parcului avea la începutul anului 1949 peste 250 de specii de arbori, iar în prezent în parc există 2.165 de specii diferite de plante şi arbori exotici rari pentru această zonă a Europei. Aici a avut loc studiul experimental de aclimatizare a arborelui de Segovia Gigantea, care este originar din Africa, dar şi a speciilor de arbori, arbuşti şi plante exotice, pentru înfrumuseţarea parcurilor urbane din Romania şi din întreaga lume, staţiunea şi parcul dendrologic de la Simeria bucurându-se de recunoaştere pe plan mondial în domeniul silviculturii. Conform Enciclopediei Britanice, parcul dendrologic de la Simeria ocupă locul al treilea ca frumuseţe şi număr de specii de arbori în Europa şi poziţia a 11-a pe plan mondial.
Maria Bulz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu