Drăgan Muntean, o legendă a judeţului Hunedoara

„Ca toţi oamenii, avea locul lui drag, pe care-l cânta mereu şi îl purta oriunde prin lume. Acasă pentru Drăgan Muntean era Ţinutul Pădurenilor Hunedoarei, acolo păstra icoane dragi şi din preaplinul sufletului său le dăruia şi altora. Dar într-o zi de Sf. Gheorghe, oamenii de la munte şi-au lăsat satele şi au coborât în Deva. Cu basmale albe de doliu, cu brad falnic împodobit după datina pentru cei care pleacă prea tineri, cu cântecele lor de îngropăciune, care vin din vremi de departe...”, spunea Marioara Murărescu în urmă cu câţiva ani, pe blogul unei folcloriste, despre Drăgan Muntean. Un om blând, cu suflet mare. Aşa era Drăgan Muntean şi tot aşa a rămas în inimile celor care l-au cunoscut şi i-au iubit muzica. Născut în Ţinutul Pădurenilor, în satul Poieniţa Voinii, se poate spune că Drăgan cânta dintotdeauna.
Prima data când a urcat pe o scenă a fost la vârsta de zece ani, într-un spectacol comunal, fiind tot atunci remarcat de un profesor din Ghelari şi îndemnat să urmeze o şcoală de muzică. Debutul propriu zis l-a avut abia la începutul anilor ’80, însă cariera sa muzicală numără peste 20 de ani. A încântat publicul cu cântecele lui peste tot pe unde a umblat. Deşi s-a stins din viaţă în urmă cu opt ani, cei care l-au cunoscut încă îl mai plâng. 

„Un om modest cu suflet mare” 
Asta a răspuns coregraful şi realizatoarea TV de emisiuni folclorice, Elis Ursu la întrebarea: Cum a fost Drăgan? Cu lacrimi în ochi, Elis Ursu a povestit despre copilăria lor împreună, fiind colegi de şcoală şi despre activitatea culturală ulterioară. „Drăgan a fost un om modest şi cu mult bun simţ. A aşteptat întotdeauna să i se descopere talentul fără a profita de el. Avea un respect deosebit pentru cei mai în vârstă, dar şi pentru reprezentanţii autorităţilor publice. Am fost colegi la şcoala de muzică. Îmi amintesc de el că era un elev foarte silitor. Noi mai chiuleam de la ore, aşa cum fac mai toţi elevii, dar pe el nu am putut niciodată să-l convingem să vină cu noi. Mai târziu am devenit chiar colegi de ansamblu”, povesteşte Elis Ursu. 

Ţinutul Pădurenilor, reflectat în cântecele sale 
Îndrăgostit de ţinuturile natale, Drăgan Muntean a evidenţiat acest lucru şi în repertoriul său. Artistul s-a bucurat de o deosebită popularitate într-o carieră care a durat 20 de ani. Timp de aproximativ doi ani, Drăgan a fost directorului Ansamblului „Ciocârlia”, însă dorul de pădureni l-a făcut să se reîntoarcă acasă. Printre cântecele sale cele mai cunoscute se numără „De-aş avea mândră să-mi placă”, „Feciorii din poieniţă”, „Nici un dor nu-mi vine greu”, „Sara bună, bade Ioane” sau „Eu cânt pădurenilor”. Aceste cântece le lipsesc atât colegilor regretatului artist, cât şi spectatorilor. „A fost un solist extraordinar. Am iubit melodiile lui. Le ascult şi acum şi îmi dau lacrimile când mă gândesc că nu mai este”, a povestit deveanul Andrei Cânda. 

Un sfârşit… neaşteptat 
Drăgan Muntean s-a stins din viaţă în anul 2002, la vârsta de 47 de ani. Plecase de acasă, de la Leşnic cu câinele la doctor iar pe drum i s-a făcut rău. A tras pe dreapta maşina şi… acolo a rămas. A fost găsit de un echipaj de poliţie care a anunţat Ambulanţa. Drăgan s-a stins după opt zile, în data de 20 aprilie. „La înmormântarea sa a plâns cerul odată cu noi. Când au scos sicriul cu trupul lui Drăgan de la Poştă (acolo a fost depus), deşi era o zi noroasă, a trăsnit brusc. Apoi, când a pornit cortegiul funerar spre Casa de Cultură, a început o ploaie torenţială. Noi aveam pregătit totul pentru slujbă pe platoul Casei de Cultură, însă am fostnevoiţi să aşezăm sicriul pe scenă. Am mers lângă sicriu şi m-am uitat la Drăgan. Se vedea pe chipul său că este liniştit. Şi apoi, nu pot să îmi explic, dar dintr-odată a ieşit soarele şi nu mai era nicio urmă de ploaie. A vrut să mai urce o dată pe scenă ”, povesteşte cu lacrimi în ochi Elis Ursu. În memoria lui Drăgan Muntean, începând din anul 2003, la Deva se organizează un spectacol omagial. De asemenea, festivalul iniţiat de Drăgan în comuna Ghelari este continuat, anual, de Consiliul Judeţean şi are loc în fiecare vară, pe Dealul Cornetului.
 

Andreea Lazăr