Măsurile contraceptive prin care se poate evita o sarcină nu mai sunt de mult o enigmă, nici pentru tineri de azi şi nici pentru cei trecuţi de vârsta a doua. Cu toate acestea, există multe adolescente sau chiar femei în toată firea care umplu sălile de aşteptare ale cabinetelor de ginecologie pentru a scăpa de o sarcină nedorită. Contracepţia este metoda care îi permite unei femei să aleagă momentul potrivit pentru a face un copil. În general, o femeie poate rămâne însărcinată începând cu apariţia primei menstruaţii până la menopauză.
Există mai multe tipuri de contracepţie, iar analizarea corectă a acestora poate uşura alegerea metodei potrivite fiecărei femei.
Există mai multe tipuri de contracepţie, iar analizarea corectă a acestora poate uşura alegerea metodei potrivite fiecărei femei.
Metodele contraceptive
Metodele de evitare a unei sarcini nedorite sunt de mai multe feluri: hormonale, dispozitive intrauterine, metodele barieră, planningul familial şi contracepţia permanentă. Metodele contraceptive hormonale previn sarcina prin stoparea lunară a producţiei de ovule. În această categorie se încadrează pilulele contraceptive, injecţiile hormonale, patch-urile (plasturii) hormonale cu fixare pe piele şi inelele vaginale contraceptive. Avantajul folosirii acestor metode este că pot atenua manifestările neplăcute din timpul menstruaţie cum ar fi durerile abdominale sau de spate. „În cazul pilulelor contraceptive este recomandat un control ginecologic în urma căruia persoana în cauză stabileşte împreună cu medicul ce tip de pilulă i se potriveşte. Această metodă trebuie individualizată. Pentru prescrierea unui anumit tip de pilulă se iau în considerare mai mulţi factori precum probleme de greutate, mucoasa uterului, tensiunea pacientei, posibilitatea de a avea varice, etc. Luate fără un control la medicul ginecolog pilulele pot avea reacţii adverse.”, recomandă Romeo Stănescu, medic primar ginecolog.
Metodele de evitare a unei sarcini nedorite sunt de mai multe feluri: hormonale, dispozitive intrauterine, metodele barieră, planningul familial şi contracepţia permanentă. Metodele contraceptive hormonale previn sarcina prin stoparea lunară a producţiei de ovule. În această categorie se încadrează pilulele contraceptive, injecţiile hormonale, patch-urile (plasturii) hormonale cu fixare pe piele şi inelele vaginale contraceptive. Avantajul folosirii acestor metode este că pot atenua manifestările neplăcute din timpul menstruaţie cum ar fi durerile abdominale sau de spate. „În cazul pilulelor contraceptive este recomandat un control ginecologic în urma căruia persoana în cauză stabileşte împreună cu medicul ce tip de pilulă i se potriveşte. Această metodă trebuie individualizată. Pentru prescrierea unui anumit tip de pilulă se iau în considerare mai mulţi factori precum probleme de greutate, mucoasa uterului, tensiunea pacientei, posibilitatea de a avea varice, etc. Luate fără un control la medicul ginecolog pilulele pot avea reacţii adverse.”, recomandă Romeo Stănescu, medic primar ginecolog.
Contracepţii de tip „barieră”
Dispozitivul contraceptiv intrauterin mai este cunoscut şi sub numele de sterile. Acest dispozitiv se introduce de către medicul ginecolog în uter şi stopează fixarea ovulului fecundat. Metodele de barieră nu au o eficienţă atât de mare precum cele hormonale sau steriletul de aceea este recomandată folosirea unei metode contraceptive suplimentare, de pildă spermicidele care omoară spermatozoizii înainte de trecerea lor de colul uterin. În această categorie de contracepţie se încadrează prezervativul, diafragma, calota cervicală şi bureţii. Utilizarea prezervativului elimină posibilitatea contactării unei boli cu transmitere sexuală. Medicii recomandă utilizarea prezervativului indiferent de ce altă metodă de contracepţie este folosită. O altă metodă de contracepţie este cea a planningului familial. Se utilizează metoda calendarului, dar este printre contracepţiile cu cea mai mică eficienţă. De asemenea, este nevoie de cunoaşterea amănunţită a zilelor fertile din perioada ciclului menstrual. În cazul adolescenţilor nu este indicată utilizarea acestei metode de contracepţie. Contracepţia permanentă poate fi realizată atât la bărbaţi prin vasectomie cât şi la femei prin ligatura chirurgicală a trompelor uterine. Aceste metode se utilizează în cazul în care persoana în cauză este sigură că nu mai doreşte copii niciodată.
Dispozitivul contraceptiv intrauterin mai este cunoscut şi sub numele de sterile. Acest dispozitiv se introduce de către medicul ginecolog în uter şi stopează fixarea ovulului fecundat. Metodele de barieră nu au o eficienţă atât de mare precum cele hormonale sau steriletul de aceea este recomandată folosirea unei metode contraceptive suplimentare, de pildă spermicidele care omoară spermatozoizii înainte de trecerea lor de colul uterin. În această categorie de contracepţie se încadrează prezervativul, diafragma, calota cervicală şi bureţii. Utilizarea prezervativului elimină posibilitatea contactării unei boli cu transmitere sexuală. Medicii recomandă utilizarea prezervativului indiferent de ce altă metodă de contracepţie este folosită. O altă metodă de contracepţie este cea a planningului familial. Se utilizează metoda calendarului, dar este printre contracepţiile cu cea mai mică eficienţă. De asemenea, este nevoie de cunoaşterea amănunţită a zilelor fertile din perioada ciclului menstrual. În cazul adolescenţilor nu este indicată utilizarea acestei metode de contracepţie. Contracepţia permanentă poate fi realizată atât la bărbaţi prin vasectomie cât şi la femei prin ligatura chirurgicală a trompelor uterine. Aceste metode se utilizează în cazul în care persoana în cauză este sigură că nu mai doreşte copii niciodată.
Şi dacă totuşi se întâmplă...
Termenul medical „avort” este de cele mai multe ori considerat o practică meschină, o crimă şi unul din păcatele capitale. Un avort are implicări atât fizice asupra stării de sănătate a femeii cât şi psihice, care de cele mai multe ori sunt cele mai grave. Avortul şi naşterea prematură sunt acte de expulsie a produsului de concepţie din cavitatea uterină. Diferenţa dintre acestea este realizată de numărul de săptămâni în care s-a menţinut sarcina. Expulsia produsului de concepţie într-un interval mai mic de 28 de săptămâni se numeşte avort. În urma avortului rezultă un făt neviabil (avorton) care cântăreşte mai puţin de 1.000 de grame. În cele mai multe cazuri fătul nu se adaptează pentru că nu ajung la maturitate pulmonară. Din nefericire, de cele mai multe ori, medicii nu pot salva de la deces un făt care cântăreşte sub 1.000 de grame. Avortul are loc în primul trimestru de sarcină. Cauza principală este anomalia cromozomială. Schimbul genetic care are loc între ovocit şi spermatozoizi este afectat de unde rezultă că produsul de concepţie este la rândul său afectat genetic. Atunci apare la femeile gravide o sângerare urmată de eliminarea în exterior a fătului. În unele cazuri de excepţie sarcina se opreşte din evoluţie, fapt care se constată la vizita periodică la ginecolog şi necesită intervenţie chirurgicală pentru extragerea fătului mort. Întreruperea unei sarcini la cerere se realizează doar de medicul specialist. În funcţie de vârsta produsului de concepţie avortul se poate face prin aspiraţie sau prin chiuretaj. Un avort la cerere se realizează în primele 12 săptămâni de sarcină. Metoda prin aspiraţie este o procedură modernă mult mai uşor suportabilă pentru cavitatea uterină. Colul uterin este dilatat apoi se introduce în uter un aparat special care aspiră practic fătul. După o astfel de intervenţie este recomandat repaosul pentru cel puţin 24 de ore. Cele mai frecvente cazuri de avort se numără în rândul tinerelor şi a femeilor până în 35 de ani. După această perioadă fertilitatea scade iar şansele de a obţine o sarcină dorită scad. În primele două-trei luni după un avort este recomandată protecţia în timpul actului sexual.
Termenul medical „avort” este de cele mai multe ori considerat o practică meschină, o crimă şi unul din păcatele capitale. Un avort are implicări atât fizice asupra stării de sănătate a femeii cât şi psihice, care de cele mai multe ori sunt cele mai grave. Avortul şi naşterea prematură sunt acte de expulsie a produsului de concepţie din cavitatea uterină. Diferenţa dintre acestea este realizată de numărul de săptămâni în care s-a menţinut sarcina. Expulsia produsului de concepţie într-un interval mai mic de 28 de săptămâni se numeşte avort. În urma avortului rezultă un făt neviabil (avorton) care cântăreşte mai puţin de 1.000 de grame. În cele mai multe cazuri fătul nu se adaptează pentru că nu ajung la maturitate pulmonară. Din nefericire, de cele mai multe ori, medicii nu pot salva de la deces un făt care cântăreşte sub 1.000 de grame. Avortul are loc în primul trimestru de sarcină. Cauza principală este anomalia cromozomială. Schimbul genetic care are loc între ovocit şi spermatozoizi este afectat de unde rezultă că produsul de concepţie este la rândul său afectat genetic. Atunci apare la femeile gravide o sângerare urmată de eliminarea în exterior a fătului. În unele cazuri de excepţie sarcina se opreşte din evoluţie, fapt care se constată la vizita periodică la ginecolog şi necesită intervenţie chirurgicală pentru extragerea fătului mort. Întreruperea unei sarcini la cerere se realizează doar de medicul specialist. În funcţie de vârsta produsului de concepţie avortul se poate face prin aspiraţie sau prin chiuretaj. Un avort la cerere se realizează în primele 12 săptămâni de sarcină. Metoda prin aspiraţie este o procedură modernă mult mai uşor suportabilă pentru cavitatea uterină. Colul uterin este dilatat apoi se introduce în uter un aparat special care aspiră practic fătul. După o astfel de intervenţie este recomandat repaosul pentru cel puţin 24 de ore. Cele mai frecvente cazuri de avort se numără în rândul tinerelor şi a femeilor până în 35 de ani. După această perioadă fertilitatea scade iar şansele de a obţine o sarcină dorită scad. În primele două-trei luni după un avort este recomandată protecţia în timpul actului sexual.
Irina Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu