Ansamblul „Popelnicul” a făcut istorie în Mărtineşti. Tinerii de odinioară, flăcăi şi fete, îşi amintesc cu nostalgie de vremurile în care principala lor distracţie era cântecul şi jocul popular. Membrii ansamblului transmit copiilor şi nepoţilor tradiţia „Popelnicului”. Leontina Cândoi este membră a Ansamblului „Popelnicul” încă din 1970. Despre viaţa culturală din acele vremuri spune că nu poate fi comparată cu ceea de azi. „Toţi – şi băieţi şi fete – abia aşteptam să mergem la repetiţii, să ne întâlnim să cântăm şi să jucăm. Comuna era mare şi eram împărţiţi în cete. Erau Luncănenţii şi Delurenii. Era foarte mare concurenţă între noi”, povesteşte Cândoi. Acum, Leontina Cândoi transmite celor doi nepoţi ai săi frumuseţea tradiţiilor de la Mărtineşti.
Ritualul Popelnicului era păstrat cu sfinţenie
Pregătirile pentru Popelnic începeau cu câteva luni înainte, timp în care membrii ansamblului se pregăteau asiduu pentru seara cea mare. În prima zi de joi din postul Paştelui, tinerii din Mărtineşti, îmbrăcaţi în straie populare, se apucau, dis de dimineaţă, de treabă. Fetele mergeau din casă în casă ca să caute „gazdă” pentru spectacolul de seară, apoi colindau să cheme junii. Flăcăii aveau grijă să arvunească lăutari. Iar când toate erau rânduite începea petrecerea care ţinea până a doua zi de dimineaţă. Apoi, fetele plecau pe câmp să caute „popelnic”, o plantă pe care o fierbeau şi cu apa se spălau pe cap. „Se zicea că ne creşte părul frumos. După aceea se făceau focuri şi atunci începeau strigăturile, un fel de batjocură între cele două cete. Dar toată tradiţia şi tot ritualul îl traspuneam prin joc şi cântec. Au fost vremuri frumoase. Ansamblul a fost viaţa mea”, mărturiseşte Leontina Cândoi. Pe parcursul anilor, Ansamblul Popelnicul a avut parte şi de turneei în afara comunei Mărtineşti. „Mergeam şi prin ţară. Am fost la Festivalul Primăverii, la Muzeul Satului. Vara mergeam cu spectacole pe litoral. Fiecare din noi a încercat să transmită şi copiilor obiceiurile, chiar şi nepoţilor, dar tradiţia care o aveam noi atunci a dispărut şi e păcat” spune cu nostalgie Leontina Cândoi.
Pregătirile pentru Popelnic începeau cu câteva luni înainte, timp în care membrii ansamblului se pregăteau asiduu pentru seara cea mare. În prima zi de joi din postul Paştelui, tinerii din Mărtineşti, îmbrăcaţi în straie populare, se apucau, dis de dimineaţă, de treabă. Fetele mergeau din casă în casă ca să caute „gazdă” pentru spectacolul de seară, apoi colindau să cheme junii. Flăcăii aveau grijă să arvunească lăutari. Iar când toate erau rânduite începea petrecerea care ţinea până a doua zi de dimineaţă. Apoi, fetele plecau pe câmp să caute „popelnic”, o plantă pe care o fierbeau şi cu apa se spălau pe cap. „Se zicea că ne creşte părul frumos. După aceea se făceau focuri şi atunci începeau strigăturile, un fel de batjocură între cele două cete. Dar toată tradiţia şi tot ritualul îl traspuneam prin joc şi cântec. Au fost vremuri frumoase. Ansamblul a fost viaţa mea”, mărturiseşte Leontina Cândoi. Pe parcursul anilor, Ansamblul Popelnicul a avut parte şi de turneei în afara comunei Mărtineşti. „Mergeam şi prin ţară. Am fost la Festivalul Primăverii, la Muzeul Satului. Vara mergeam cu spectacole pe litoral. Fiecare din noi a încercat să transmită şi copiilor obiceiurile, chiar şi nepoţilor, dar tradiţia care o aveam noi atunci a dispărut şi e păcat” spune cu nostalgie Leontina Cândoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu